I will miss for sure the summer.
Invidia
Posted on: aprilie 15, 2012
- In: eu
- Lasă un comentariu
Fara nici o legatura cu sarbatoarea de astazi, doar ca si o concluzie a unei discutii purtate cu o amica la un frappe: invidia ar putea candida fericita ca Sentimentul Secolului 21 si ar castiga detasat.
De ce? Pentru ca traim intr-o lume dominata de materialism, in care persoane pe care le consideram a fi apropiate ascund mici „surprize”.
Bine, bine… o sa imi spuneti ca omul in viata e supus greselii, iar uneori se mai intampla sa gresim. Aveti perfecta dreptate.
Dar ce facem atunci cand greseala se repeta?
Cred ca mai bifam o dezamagire pe lista celor multe si incercam sa invatam ceva bun din asta, nu-i asa?
Seara faina & Christos a inviat!
Tăcere
Posted on: noiembrie 23, 2011
- In: eu
- Lasă un comentariu
Aleg tăcerea ca şi armă de luptă împotriva tuturor dezamăgirilor.
Prietenie
Posted on: octombrie 21, 2011
- In: eu
- Lasă un comentariu
„Intr-o prietenie am dat intotdeauna mai mult decat am primit si mereu am fost dezamagita”.
She said…
Posted on: mai 20, 2011
- In: eu
- Lasă un comentariu
Ce poşti sunteţi… suferiţi după cine nu merită.
So true, sometimes.
It’s a beautiful day
Posted on: aprilie 21, 2011
Superba chiar. Cu mult soare, asa cum asteptam de multa vreme…
Gandul iti zboara departe… si te poarta pe taramuri complicate. Pentru ca nu e simplu… o mie de intrebari te framanta, raspunsul la vreo 10 il gasesti, restul raman sa iti framante sufletul si sa-l tortureze in 990 de feluri..
De ce…? ce-am facut …? cum…? oare de ce…? ce nu am de… ? totusi, de ce…? revin repetitiv, obsesiv, provocand suferinta, tristete, deprimare…
Poate ar trebui sa iei in considerare faptul ca azi pur si simplu a fost o zi superba.
Sau poate nu.
Very loud!
Posted on: martie 30, 2011
Se exprimă toate frustrările… de la job eventual.
Că e colegul prost (a fost descoperit primul prost, fiţi pe fază! voi nu aveţi d-ăştia la job), că te ia de fraieră, că merge cu sifonul la şefu, că nu face nimic şi tu munceşti cât pentru doi, trei sau pentru câţi Dumnezeu ştie… că nu mai poţi (oh, really?!?!), că aseară făceai duş la ora 21.20 şi te gândeai că puturosul ăla nu a comandat pateurile… şi ai sunat, şi chiar aşa era, nu le comandase, l-ai comandat tu în locul lui… la 21.20… îţi dai seama.. şi că nu mai poţi (din nou!), că nu mai rezişti (îhîm!!), că azi ai început să depui CVuri… îi dai încolo de proşti ce nu ştiu să te aprecieze… că ai ajuns să te îngraşi pe bază de stres (nu de la pateuri, clar, nu de la ele ai facut fundul cât China!!!!) … of, că greu mai e! (că la restul e uşor!)… hai să mergem! chem un taxi (că ai avut parte de destulă mişcare la tae-bo, iar mersul pe jos dăunează… ar merge şi-o shaorma, nu?), dar hai mai întâi fată să bem un suc… că nu ne-am văzut de luni!
*Oare dacă îmi ţip şi eu frustrările într-un vestiar mi le rezolvă cineva?… E retorică, as usual!*
Just a feeling
Posted on: martie 28, 2011
- In: eu
- Lasă un comentariu
„Inside every old person is a young person wondering what happened”
And what shall I do now?
Posted on: martie 25, 2011
- In: eu
- Lasă un comentariu
Ce se întâmplă cand cauţi un coleg din India dupa numele de familie pe chat?
Răspuns: Too many search results, first 50 shown.
Asta înseamnă să ai peste un miliard de locuitori, ca ţară.
Maria 