Maria

Din ceea ce abia pot numi concediu. Şi cum vreau să fiu organizată, o iau cronologic.

Primul a fost concertul Madonnei. Cuvintele definitorii? Dezamăgire, praf, dezgust, plictis, voce slabă, sonorizare proastă (sau să fi fost de vină tenta de playback?!), pierdere de timp. Alegere greşită. Încă din aprilie, de când mi-am luat biletul. Câteodată mai fac şi greşeli. Cumpărarea unui bilet la acest concert a fost una din greşelile pe anul 2009. Dar din greşeli învăţăm. Sper…

A urmat apoi marea. La Mamaia m-am cazat. Şi cum am stat la un hotel de 4****, am aflat ce înseamnă să ai gândaci în cameră… tot de 4****, bineînţeles. Plajă semimurdară, staţiune cam goală (la ora 00,30 am fost dată afară dintr-un local pentru că “am închis, doamnă!!!”. No more ice cream for me i guess), oameni cu bun simţ, mârlani lipsiţi de bun simţ cu un kil de aur agăţat de gât, plozi irascibili şi nedisciplinaţi, mame isterice, alge, babe grase ce făceau plajă topless, chelneri aiuriţi ce îşi închipuiau că pot servi mâncarea fără tacâmuri (asta se întâmpla într-unul din restaurantele de la Terasa Majesticului). Cu toate astea însă, am încercat să mă simt bine. Şi am reuşit (plimbarea cu telegondola m-a făcut să preţuiesc mai mult viaţa ) ), fiindcă până la urmă, compania pe care o ai e cea care contează cel mai mult. Iar anul acesta, compania a fost una din cele mai plăcute. Mai spun că oraşul Constanţa mi s-a părut unul trist, comunist si semimurdar? Taică-miu mi-a zis că mereu a fost aşa. Eu nu pot decât să îi confirm spusele. Cel puţin pentru sfârşitul lui august 2009.

De bronzat m-am bronzat. Nu am ajuns la capacitatea maximă de bronzat pentru că nu prea am avut cum. Îmi trebuiau ceva mai multe zile. Poate o să pun şi o poză. Mă mai gândesc. Pups!

P.S. Multumiri CFR-ului pentru că am ajuns congelată la destinaţie, de fiecare dată (aerul condiţionat din tren fiind setat undeva pe 18 grade Celsius, cred).

Pentru că am avut parte şi de aşa ceva înainte să încep munca. Multe zile nu au fost. Mi-am petrecut o parte din ele în Sighişoara… frumos, linişte, aer curat. În tren însă am observat diferite comportamente… am întâlnit şi “nesimţitul în tren” descris în “Ghidul nesimţitului”, că doar nu o lipsi el tocmai de acolo. Ce m-a amuzat cel mai tare a fost faptul că am calătorit în vagoane dotate cu aer condiţionat… până în Sighişoara, timp ce 5 ore, m-am congelat bine… dacă mi-am dorit aer condiţionat, am primit din plin.

Ce voi regreta după facultate va fi atmosfera. O să îmi mai întâlnesc colegii în diferite ocazii, insă nu va mai fi la fel ca în timpul facultăţii. Laura pleacă mâine şi sigur îmi va fi dor de ea.

Cam atât. Pups!

Da. Am terminat facultatea. Pe 10 iulie am avut susţinerea lucrării de licenţă. Au fost atâtea emoţii… multe. Asta şi din cauză ca în comisia mea a fost şi Zeul Managementului. De când am aflat comisia (23 iunie) am stresat tot ce se putea stresa în jur… prieteni, cunoştinţe, familie. Familia în special. Mama cred ca a avut tensiunea peste 14/9 pe tot intervalul 23 iunie – 10 iulie, iar pe tata am reuşit să-l panichez… şi tata nu intră în panică cu una cu două.

Toţi colegii mă ştiau panicată. Colegii de grupă, colegii de la alte grupe, colegii de serie, colegii de la alte serii, colegii de la alte facultăţi care mă cunosc. Ieri am scăpat. Zeul mi-a dat 9, ne-a ţinut un dicurs despre mândrie (vezi Doamne, să fiu mandră că am terminat Management ASE), ne-a zis că ne aşteaptă la master şi ne-a expediat fiindcă la 13,30 trebuia să fie prezent la ambasada Poloniei.

Acum ar fi multe de povestit. Faze urâte au existat ca la orice examen… îmi pare rău că s-au întamplat fiindcă persoanele implicate nu cred că meritau aşa ceva.

Bunicul meu cred că a fost cel mai fericit când i-am dat vestea ieri… au trecut repede cei 3 ani de facultate… urmează o stăptămână de relaxare (cu o vizită în Sighişoara), apoi de pe 21 iulie, la muncă.

Majoritatea colegilor mei au scăpat şi ei de examen. Mai sunt câtiva rătăciţi săptămâna viitoare pentru care ţin pumnii strânşi… în rest… nu ştiu ce aş mai putea adăuga… neuronul meu blond e cam lipsit de inspiraţie… poate din cauză ca azi m-a bătut soarele în cap la ştrand sau poate nu…. poate vrea doar o pauză pe care şi-o ia cu încăpăţânare…. uf! Mi-e dor de-o carte bună…. ia să mai inspectez eu biblioteca…..

Week-end frumos & take care! Pups!

Nu stiu ce am, nu ma mai pot concentra. E sesiune (inca) si eu nu mai am chef sa stau cu cartile in fata. Visez cu ochii deschisi la vacanta si la mare, la munte si alte destinatii frumoase. In metrou, te mai trezesti la realitate cand apare cate un nene ce nu s-a mai intalnit cu H2O si sapun de multa vreme, de prin cretacic asa. Facem glume legate de implementarea managementului inovational in bucatarie si de cristalizarea celui participativ cand vine vorba de aspirator.

Si nu sunt numai eu. Multi suntem lipsiti de chef. Mr. Bagu isi face de cap ca de obicei, transormand managementul productiei in subiect dadator de migrene… si examtriculari (unii au scappat, altii mai au de tras). La examene, ajung sa vorbesc cu persoane cu care n-am schimbat 2 vorbe pe parcursul celor 3 ani de facultate (si nu sunt o fire asociala!). Astazi m-a uimit freza unui individ din seria mea. Tot tubul de gel cred ca era pe parul lui…

Urmeaza MOP (managementul operational)… poimaine. Iar eu inca visez la o plaja insorita, suc de portocale, miros de mare, scoici si nisip. Uf!!! Ca nu mai imi revin o data!

Pups!

P.S. Iata poza furnizata de Lauris