Maria

Măria Mea şi-a luat un pogon de concediu pentru această sesiune, deoarece, cum trăieşte într-un bloc cu pereţii subţiri în care nu poţi trage o înjurătură fară să te audă baba surdă de la etajul 1, nu mai vrea să înveţe noaptea, să perceapă tot felul de stimuli auditivi. Drept şi prin urmare, concediu 10 zile că avem de unde… încă.

De învăţat, totusi, mai slăbuţ. Am descoperit serialul Criminal Minds. Nici nu vă imaginaţi ce interesante devin serialele sau orice alte lucruri ce nu ţin de management, în sesiune.

Astăzi am avut unul din cele 5 examene. Suport de curs elaborat de profesor. Materie de management alipit schimbării. La finalul suportului, veşnica piramidă a lui Maslow pe care am mai studiat-o în această ordine: economie, fundamentele managementului organizaţiei, marketing şi managementul resurselor umane. Acum era pentru a 5a oară prezentă… cred că în asta constă de fapt un master, în repetiţie.  Şi se enumeră din nou acele nevoi, se mai explică o dată… partea interesantă e că la nevoile fiziologice se menţiona şi sexul, ca modalitate de perpetuare a speciei. Ce a înţeles neuronul meu blond? Ca să existe schimbare şi implicit un management al schimbării trebuie să perpetuez specia.

Odată terminat examenul, am plecat spre casă. La un moment dat, un tip îmi intinde un fluturaş. Iniţial nu ma uit la el. Îl bag in buzunarul platonului. Dupa 2 minute îl scot, curioasă fiind de conţinutul lui. Ce scria pe el: “Descoperă universul produselor psihoactive legale. A new kind of weed… FILTRU”. Opaaaa!!! Neuronul meu blond a făcut blink-blink! Deeeeeciii individul ce mi-a dat fluturaşul, m-a considerat cu vârsta peste 18 ani, în condiţiile în care Măria Mea avea 5 ore de dormit la bord, machiaj lipsa şi o mutră irascibilă, aferentă unui sfârşit de examen. Deci mai există şanse, ca oamenii să imi dea ceva mai mult de 17 ani )

Cât despre produsele respective… am imaginaţie şi deocamdată îmi ajunge. Have fun, guys!

Mă tot gândesc la sintagma asta, învăţată la economie în liceu parcă, apoi repetată în facultate în cadrul a numeroase discipline de studiu. Ce presupune sintagma? Cred că este evident: ăla de consumă este cel mai şmecher, el dictează, el decide… şi neuronul meu blond stă să se gândească cum se aplică în România conceptul de “comsumator rege”… păăăiii, în a noastră ţară, lucrurile sunt un pic mai diferite. Să vă dau un exemplu: la muncă folosim sistemul internet banking, serviciu furnizat de una din numeroasele bănci ce îşi fac de cap prin Romania Country. Toate bune şi superbe. Într-o zi, ajunsă la captul răbdării, scriu un e-mail la help-desk, menţionând că sistemul nu prea funcţionează, iar atunci când funcţionează o face în stil pur românesc, “lasă-mă să te las”. Ce îmi răspund cei de la help-desk… “datorită numărului foarte mare de utilizatori ce folosesc acest serviciu, funcţionarea acestuia este îngreunată”. Ce am înteles eu? Că e vina clienţilor că aplicaţia nu funcţionează ok. Dacă n-am mai fi aşa de mulţi, ordinele de plată s-ar efectua în 2 timpi şi 3 mişcări… să nu vă mai spun de comisioane, că valoarea acestora fluctuează în funcţie de recesiune, dar că ele sunt mereu reduse cu 10%… retrards!

Alt exemplu: intru azi într-un magazin să achiziţionez un produs, spun ce vreau, iar când vreau să achit, vânzătoarea îmi spune în scârbă, pe un ton mai mult sau mai puţin răstit că “nu am rest! nu pot să vă servesc!”…

Deci… consumator rege? Uhm… ne mai gândim, deşi nu cred.

Până una alta admir luminile albastre ale lu’ Oprescu şi încerc să nu mă uit la jegul din stradă… să dea naiba de nu e mai curat într-o cocină de populată de porci decât pe strazile din mirobolanta capitală. Nu mă enervez, nu mă enervez, nu mă enervez, nu mă enerveeeeeeeeezzzzzzzzz… la dracu’! m-am enervat!!!

O săptămână frumoasă! ( iar dacă vremea de afară nu e chiar pe placul vostru, încercaţi să amânaţi orice manifestare până la … primăvară ). Pups!

Astăzi m-am trezit, ca o voinică ce sunt, la 4,35 şi am aşteptat ca telefonul să sune la ora 6. La 7,30 eram deja la 2102 (pentru necunoscători, clădirea Facultăţii de Cibenetică, etaj 1, sala 1) gata pentru un curs de reproiectare managerială. Abia aşteptam să învăţ lucruri noi… wrong! Totul s-a repetat, ba mai mult, l-am suportat pe un idiot care îi punea întrebări profesorului doar de dragul de a le pune… de exemplu, se discuta despre metode organizatorice şi la un moment dat s-a precizat că aceste metode se focalizează asupra activităţilor şi operaţiilor din lanţul valoric generatoare de valoare pentru client. Bon! Şi se trezeşte Vasile (nume aleator generat idiotului care emitea întrebarea) “că domn’ profesor, da de ce pentru client şi nu pentru organizaţie??”. Cerul mi-a cazut în cap şi am blestemat ziua în care Vasile a absolvit Facultatea de Management. Păi bine măh Vasile dragă, dacă al tău client nu moare de extazul pe care i-l provoacă bunurile şi serviciile oferite de tine, tu, boule dragă, de unde mai înregistezi profit ? Aaa?!?!?! Îmi spui şi mie? Că mi’s tare curioasă!!!!

Cursul s-a terminat. Eu am zis ca 7,30 e o oră mult prea indecentă de trezit pentru ca neuronul  meu blond să fie pesecutat d’alde Vasile. Deci nu mă mai prinde nici dracu’ la reproiectare managerială la curs. V-am pupat din zbor şi ne vedem cu sclipiri de geniu la examen.

La seminarul de simulare managerială am mai desluşit din tainele Excelului… şi vai, Domane! ce multe îs!!! Ba mai mult, profa (care a făcut armata) mi-a sugerat elegant să nu mai fiu eu mama răniţilor pentru toţi indivizii din grupă. Şi dacă stau eu bine să îmi scurtcircuitez neuronu’ blond funcţional, doamna chiar are dreptate. Prea mă agit eu când nu e cazul. Iar chestia asta mi se aplică nu numai în cadrul masterului, ci şi în viaţă, în general.

La simulare curs, m-am simţit persoana cea mai proastă din lume. Eu şi matematica nu prea avem tangenţe… dacă am fi avut, aş fi dat şi eu la Poli şi alta ar fi fost viaţa mea. Până una alta am terminat ASE, mă preocup de cărţi (pe alocuri cărti dătătoare de probleme celuluei gliale roz), îmi plac comediile romantice, Jane Austen, Gabriel Garcia Marquez şi Marin Preda, citesc Cioran şi surâd ironic fiindcă are aşa mare dreptate în unele cazuri şi mă enervează dezorganizarea şi fazele care rămân “ca în tren”, merg la teatru şi la operă, iubesc marea, culorile toamnei şi Crăciunul. Problemele de mate, fizică, informatică să le dezlege băieţii. Mie mi-a ajuns liceul de fiţe cu profil matematică-informatică.

Cursul de previziune economică a fost mai interesant ca niciodată. Am aflat că există o teorie a laşităţii în aramata română conform căreia dacă toţi românii ar fi fost curajoşi, toţi ar fi fost omorâţi de turci-ruşi- austro-ungari sau mai ştiu eu ce Dumnezeului ne-a atacat, deci şi prin urmare, au existat laşi, care au fugit, s-au reprodus şi iată-ne navigââââând online.

Am mai aflat că omul este principala sursă a complexităţii problemelor. Normal! Dacă nu mă complic şi nu întorc pe toate laturile lucrurile nu mă simt eu bine!!!

Până una alta, mai învăţ Excel, mai cietsc o carte de strategie, mai adaug o carte pe lista cărţilor de cumpărat de la Gaudeamus, mai dezamăgesc şi rămân la rândul meu dezamăgită. Life goes one! Iar din când în când mă mai tratez cu o cafea. Ca să nu uit savoarea.

V-am pupat! Să fiţi cuminţi şi să aveţi sclipiri de  geniu. Şi dacă sclipirea nu vă iese, măcar fumul să se intrevadă.

Se înţeleg. De minune!!! Ieri a fost ziua unui bun prieten şi marea gaşcă a fost invitată să se simtă bine. Că doar o dată pe an e ziua omului, nu?

Buuuun. Zis şi făcut. Luat cadou şi prezentat.

Prilejul a fost bun pentru neuronul meu blond în a încerca Mai Tai. Combinat cu Royal Caffee. Efectul a fost o cugetare ce a început cu “Ai mei nu are…” şi nu s-a mai continuat )

In concluzie: a fost fain în Cafepedia (exceptând muzica… orice mi-ai face, jazz nu prea diger).

La mulţi ani încă o dată my friend!

Fiindcă neuronul meu blond trebuia să aibă sclipiri de geniu şi în asemenea circumstaţe şi pentru că am o şefă foarte hotărâtă, iată că m-am apucat de şcoala de soferi.

Astăzi: prima oră de legislaţie…. la care mi-am facut apariţia. Profesorul vorbea despre participanţi la trafic, poliţişti, pietoni şi la un moment dat, ne spune că nicăieri în Codul Rutier, lege sau mai ştiu eu ce Dumnezeului s-o aplica în ţara asta, gunoierii (sau persoanele ce îşi desfăşoara munca în plin trafic… vezi şi pe tanti care udă vara florile), nu sunt menţionaţi, iar legea nu explică regimul lor… mai special. La care unul are o… scăpare şi pune monumentala întrebare: “Aăăă, păiii, dacă io omor un gunoier inseamnă că scap nepedepsit ???”… Da, Gogule! Cu tot neamul tău!

Devine amuzant… şi ăsta e doar începutul.

O seară faină! Pups!