Maria

Din ceea ce abia pot numi concediu. Şi cum vreau să fiu organizată, o iau cronologic.

Primul a fost concertul Madonnei. Cuvintele definitorii? Dezamăgire, praf, dezgust, plictis, voce slabă, sonorizare proastă (sau să fi fost de vină tenta de playback?!), pierdere de timp. Alegere greşită. Încă din aprilie, de când mi-am luat biletul. Câteodată mai fac şi greşeli. Cumpărarea unui bilet la acest concert a fost una din greşelile pe anul 2009. Dar din greşeli învăţăm. Sper…

A urmat apoi marea. La Mamaia m-am cazat. Şi cum am stat la un hotel de 4****, am aflat ce înseamnă să ai gândaci în cameră… tot de 4****, bineînţeles. Plajă semimurdară, staţiune cam goală (la ora 00,30 am fost dată afară dintr-un local pentru că “am închis, doamnă!!!”. No more ice cream for me i guess), oameni cu bun simţ, mârlani lipsiţi de bun simţ cu un kil de aur agăţat de gât, plozi irascibili şi nedisciplinaţi, mame isterice, alge, babe grase ce făceau plajă topless, chelneri aiuriţi ce îşi închipuiau că pot servi mâncarea fără tacâmuri (asta se întâmpla într-unul din restaurantele de la Terasa Majesticului). Cu toate astea însă, am încercat să mă simt bine. Şi am reuşit (plimbarea cu telegondola m-a făcut să preţuiesc mai mult viaţa ) ), fiindcă până la urmă, compania pe care o ai e cea care contează cel mai mult. Iar anul acesta, compania a fost una din cele mai plăcute. Mai spun că oraşul Constanţa mi s-a părut unul trist, comunist si semimurdar? Taică-miu mi-a zis că mereu a fost aşa. Eu nu pot decât să îi confirm spusele. Cel puţin pentru sfârşitul lui august 2009.

De bronzat m-am bronzat. Nu am ajuns la capacitatea maximă de bronzat pentru că nu prea am avut cum. Îmi trebuiau ceva mai multe zile. Poate o să pun şi o poză. Mă mai gândesc. Pups!

P.S. Multumiri CFR-ului pentru că am ajuns congelată la destinaţie, de fiecare dată (aerul condiţionat din tren fiind setat undeva pe 18 grade Celsius, cred).

Visele mele sunt mai ciudate, dar slavă cerului incă nu visez candidaţi la preşedenţie. În una din nopţile trecute am visat că eram cu R. la mare. Era frig pentru că eram îmbrăcată gros… plaja era neobişnuită, în loc de nisip fiind un mozaic alb cu negru, lucios… aveam o tendinţă de a juca şotronul. Când m-am trezit, gândul m-a dus la A. … îl invidiez că e din Constanţa…

În altă oridine de idei, campania electorală ne loveşte. Am fost plecata  din B. şi pe toate gardurile, stâlpii, pomii am văzut urmele promovării acerbe a diverşi indivizi/individe dubioşi/dubioase. Şi cum afişele nu sunt de ajuns, se recurge şi la megafoane, la sloganuri menite să ne sensibilizeze, îndobitocească, mintă pentru a acorda un vot. Cel mai mult mă deranjează că îl folosesc până şi pe Dumnezeu în sloganuri… în fine. Ca să nu se supere nici un candidat pe mine, eu promit să îi votez pe toţi.

Have a nice week & să nu vă pierdeţi prin ceaţă, ok?

Pups!