Maria

În fiecare sesiune sau perioadă când învăţ sau simulez învăţatul zgomotele încep să apară în preajma mea. Şi dacă nu se asfaltează, se taie un copac sau porneşte alarma unei maşini care nu se mai opreşteeeeeeeeeeeeeeee sau în bloc, cineva dă ditai gaura în perete ca să aşeze mai bine carpeta cu Răpirea din Serai sau sparge gresia veche pentru a o înlocui sau ascultă muzică tareeeeeeeee sau şi-a schimbat prietena, care e mai gălăgioasă decât precedenta şi aşa se duce naibii orice urmă ( mică, aproape punctiformă ) de a pricepe/reţine noţiuni, metode, procedee, tehnici, instrumentare, modaltăţi, etape, cauze şi efecte.

În această sesiune: zgomote senzuale de picamer, ce perforează asflatul aranjat cu chiu cu vai de măreaţa Primărie a Sectorului 3, care a catadicsit acum doi ani să ne aducă în lumea civilizată, deconectându-ne  de la o realitate plină de gropi şi piatră cubică, asemănătoare bombardamentelor celui de-al doilea război modial, îmi pătrund în creieri.

Mai pe scurt: nişte idioţi instalează linii telefonice ca să vorbim cu… extratereştii, în cazul în care suntem prea singuri şi dezaxaţi ca să avem relaţii sociale.

Fiindcă nu ne ajung cele 3 telefoane mobile şi cele 2 numere de fix, în reţele diferite, bineînţeles.

Azi am ULTIMUL examen. Şi abia aştept ziua de mâine, pentru dezvoltarea abilităţilor sociale împreună cu colegii de la licenţă. Căci un telefon mobil mi-e de ajuns pentru agitarea neuronilor.

Pups!

Da. Ultimul. Din facultatea asta (in conditiile in care am trecut la MOP).

Sandra declara inainte de examen, in urma pozitionarii noastre deloc strategice din ziua aceasta, ca: “vreau sa copiez sa rup, sa iau 10 si sa moara proasta asta de ciuda”… “proasta” deduceti si voi cine era. Unii au avut ghinion (sorry guys! but cheer up! it would be better, i know), altii au scris vrezi si uscate (je), iar unii sunt sigura ca au facut perfect.

L-am felicitat si pe Nike, ca deh! el e primul care a spart gheata si s-a casatorit.

Dupa examen, fix cand sa plecam, s-a pornit ploaia. Iar eu, prevazatoare din fire, n-aveam la mine nici una din cele 5 umbrele pe care le posed, daaaaaaaaaaaaar aveam evantaiul. Cuuuul! Da-i plimbare pana in Moxa, la centrul de impumut. Si cum ma strecuram eu printre picaturi, observ o chestie… in fata caminelor, parcate masini numai una s-una: Renault Clio de BZ, BMW de BC, Mercedes de DJ, inca un Mercedes dar de PH, inca un BMW, o Skoda Fabia… nici la mine in fata blocului nu e asa ceva… marfa sa fii student, nu?

La intoarcere spre Romana, claxoane de la indivizi de varsta lu’ tata. What is it about old men, young women and rain? Nu acum pe bune: e ceva senzational? Aratam noi altfel decat de obicei, eliminand look-ul ud? Si ce ii face sa creada ca ne urcam la ei in masina? Pai, bah tataie, daca am ales sa merg prin ploaie, iti imaginezi ca nu mai ma abat de la decizia mea?! (luata in conditii de risc, by the way).

Aia de la PDL dadeau umbrele. Un portocaliu aprins, de te localizau aia de la NASA direct de pe Luna cand ieseai din casa cu ea. Mosii si babele gramada, ca doar e degeaba… de pus stamplia, vad ei pe cine o pun… oricum in RATB se rastoarna guverne, se impusca raufacatorii si se schimba regimul in fiecare zi…

La metrou, savoare cu miros de…. pffffoooaaaaiiii! Vai de nasul meu! Toti nespalatii merg mai nou cu metroul, fiindca le place, e racoare, tipe/tipi ce miros bine, e rapid…. iar ei sunt bomba chimica. Si azi mi-am dat update la manele. Pana la urma tot imi iau eu ipod! Cel putin ascult ce vreau

Cam atat. Marti, miercuri.. ultimele rezultate. In timp ce, noi ne apucam fericiti sa scriem lucrarea aia de licenta. Week-end placut! Pups!

Astazi mi-am facut o mie de nervi. Fiindca inca sunt “mica” si fara experienta la luat palme, dezamagit, batut joc, sters cu mine pe pantofi si alte chestii d’astea “placute”. Stateam sa ma gandesc ce aiurea sunt puse sesiunile (lasand la o parte faptul ca eu am 3 examene in 6 zile): aia de iarna cade undeva pe la sfarsitul lui ianuarie, inceputul lui februarie (cel putin asa e in ASE), cand studentul vine dupa vacanta de iarna in care NU a stat sa invete, sa faca proiecte sau teme (* a nu se intelege TOTI studentii; exceptiile sunt… neintelese), fix atunci cand in Romania noastra vine zapada aia mai frumoasa de ne face sa visam la peisaje montane de poveste, iar aia din vara pica fix cand incepe sa fie cald, cand gandul iti zboara la mare sau alte destinatii exotice sau nush, un loc al tau in care te simti bine, frumos si fericit, alaturi de cine vrei tu…aiurea! Acum, in sesiunea asta, nici Bookfest nu mai isi are farmecul fiindca da peste mine intr-o plictiseala si scarba de zile mari.

Luni m-a deranjat ca o carte pe care am impumutat-o cuiva s-a intors plina de urme de pix si facuta praf. Carte la care tineam, fiindca imi placea si mi-o luase mom cu o ocazie mai speciala… sa-mi fie de invat: v-ati lins pe bot! Nu mai ma comport precum Biblioteca Municipala.

Examenul de azi… execrabil. Materia: ceva legat de fabrici si uzine. Manualul incepe cu citatul “Daca productie nu este nimic nu este” (fuck love; we do not need it!). In acest manual, de fiecare data, dar de FIECARE data, se pune virgula inainte de etc. (like this “, etc.”) de era cat pe ce sa imi implementez o noua norma gramaticala (bine, nimic nu se compara cu noile cuvinte invatate la management comparat: “contexturi”, “suportiv”). Colegii: plictisiti ca si mine.

Cea mai tare faza: fac o problema la examen. I-o dau si colegei din spate (lunga problema). Asta mica: “esti sigura ca e bine?” Eu: “Ihi!”. Ea: “Imi explici si mie cum se face?”. Eu: “Acuuummmm?!!!!”

Acum stiu cum se aplica MRP in viata. Orice fiinta rationala intelege ca inainte de a face salata trebuie sa cumpere legumele sau inainte de iesi din casa trebuie sa se imbrace and so on… e la mine melcului turbat. Si asta in fond e MRP… mai pui niste stocuri si bagi 2 indicatori de analiza economico-financiara si iti da tot bullshitu’. Daaar acum esti mai intelept, nu? Stii ca o sa vrea nevasta-ta inghetata fiindca e insarcinata si nah!… te duci si cumperi, umplii congelatorul, iar cand ea vine acasa si vrea o inghetata cu cacao, toping de ciocolata si sirop de cirese, tu i-o servesti imediat… gestiunea stocurilor si anticiparea cererii -> MRP. Eeee?! Sa-mi dau una!

Si ma mai enerveaza ca mi-am cumparat niste balerini care imi plac asa de mult, daaaaar imi fac picioarele praf si pulbere! Balerinii care ar cam trebui sa fie cei mai confortabili pantofi de pe planeta. In plus, am inceput sa vorbesc urat… si mi-e cam rusine asa de mine… of! Rac impulsiv ce sunt!

Uhm… si cred ca as fi vrut sa spun mai multe… gen a fost ziua copilului… sper ca i-ati dus pe aia mici la un film, teatru, pictat pe fata in parc sau pur si simplu la o plimbare. Fiindca eu imi amintesc cum ma tragea taica-miu dupa el prin parc, cum ii dadeam emotii cand stateam agatata in copaci cu capul in jos, cum il enervam iarna ca nu vroiam sa ma dau singura cu sania (intotdeauna veneam certati din parc), cum se ascundea el dupa copaci, iar eu ma speriam ca m-a lasat singura si il certam cu lacrimi in ochi cand aparea… imi lipsesc zilele din copilarie.

Nah, ca devin si nostalgica pe la colturi. Pups!

Acum nu va ganditi, citind titlul ca o persoana a furnizat niste servicii dadatoare de placeri, in schimbul obtinerii unei note de trecere sau a unei note mari. Nu! “Prostitutia” din titlu se refera la incalcarea unor principii morale.

Fiindca totul s-a desfasurat haotic, profesorul afirmand ca “nu sunt normal”, iar de aici tot felul de situatii hilare… “Spune , Gogule, la ce intrebare nu stii!! Iti zic, ca doar nu dau de la mine”. Si Gogu, s-a uitat mai intai stramb, apoi a belit ochii bine, in timp ce, compatriotul sau astepta, Gogu si-a dat metaforic una, a zis unde nu stie si i s-a raspuns. Si asa mi s-a mai spulberat un vis in legatura cu facultatea… fiindca pana acum mi-am dat seama ca mi-am facut doar vise, realitatea mi-a dat una, mi-a albit ceva fire de par de pe cap si m-a uzat moral (astfel incat strategiile militare aplicate in afaceri sa ma ia prin suprindere; iar daca astea nu merg asa cum i-au folosit lu’ Napoleon, nu-i problema; se poate aplica tehnica feliei de salam sau cea a dusului scotian … wtf?!).

Nah, duminica am stat cu nasul in carte si am mai aflat unele chestii.

De exemplu, tinuta vestimentara pentru barbati:

• costumul pe care il purtati trebuie sa fie confectionat din lana si/sau orice alt material “greu”, care sa “cada” bine si sa nu se sifoneze (cum o fi vara cu lana pe tine? hmm, n-am incercat si nu’s prea dornica)
• nu purtati vesta decat in caz de forta majora!… (care-i forta majora? nunta, inmormantarea sau botezul, ha?!)
• cat despre cerceii, lanturile pe care le purtati (la gat si / sau mai ales la mana), ghiulurile, inelele (mai ales cele cu sigiliu sau cu monograma), belciugele etc. cu care va puteti dovedi, odata in plus si mai convingator “barbatia” (inclusiv tentantele piercing-uri), uitati-va cat mai repede si mai bine in oglinda… si renuntati la eventulalele prostii (aci, totu’ clar da?! m-am facut corect inteleasa?)
• etc. (nah lista se continua, insa m-am saturat sa dau cu copy paste din manual)

Partea cea mai importanta, in afaceri, daca veti avea de-a face cu un depresiv, “Indemnati-l sa consulte un specialist!”, iar daca nesansa va aduce in fata un evitant, “Propuneti-i obiective de o dificultate crescanda!”, si mai ales, “Aratati-i ca acceptati contradictia!”. (?????)

“Ai inteles, Gogule?”

“Tot , Maria T@!”

And:

“Georgica, nu-i asa ca Pamantul e rotund?”

“Asa-i, domn’ profesor!!!!”

“Bravo, Giorgica! 10! Ia loc!”

Concluzie: mi-e teama de ce o sa ajung… dar nu-i problema, consult eu un specialist!

Pups!