Maria

Astăzi a fost una din acele zile în care mi-am dat seama că dramele mele nu sunt drame în comparaţie cu situaţiile prin care trec alţi oameni.

O zi obişnuită la agenţia noastră de turism… mulţi nervi cu tur-operatorii din caza unor anulări de vacanţe. Noi suntem nevoiţi să ne sunăm clienţii ca să le spunem ” ştiţi… programul pe care v-aţi înscris s-a anulat… “. Un program de Grecia nu se mai organizează din cauza revoltelor sociale din acea ţară… un cuplu înscris pe un program frumos, hotel de 5*… nervi pentru găsirea unei variante de vacanţă ( totuşi, oamenii trebuie să plece în concediu, să se simtă bine ). Găsit alternativă, sunat cuplu ( cu ” hai să vedem cât de tare vor ţipa la noi” ). Se vorbeşte cu el… aflăm că tocmai a avut un accident de maşina, nu grav… aflăm că îi pare rău că nu se mai organizează programul pe care s-a înscris… momentan nu poate da un răspuns ferm, în legatură cu noul program, dar promite că o să se gândească… pentru că vrea să îi ofere o vacanţă de neuitat soţiei, soţie care e grav bolnavă şi nu se ştie cât va mai trai… şi rămânem surprinşi, ne încrutăm şi bombănim… la naiba! viaţa asta e dură cu unii dintre noi… iar situaţiile în care eu, Maria, mă enervez nu sunt nimic… ba chiar ar trebui să iau totul mai cu calm şi să nu mă mai supar din nimic. În fond, unele lucruri sunt menite să se întmple, iar altele nu, oricât de mult mi-aş dori eu.

Şi îmi dau una ( metaforic ), promiţându-mi să fiu mai calmă şi mai atentă la cei din jurul meu.

De când cu criza asta economică, se întamplă tot felul de lucruri pe la agenţia noastră. Brusc, i-a lovit inspiraţtia pe toţi clienţii noştrii să ne platească în euro, când noi, drăgălaşii, avem nevoie de lei. Bon! Şi fiindcă ducem lipsă de lei, facem plăţile doar pentru facturile de euro.

Sună ieri o tipă de la o firmă parteneră… cam suparată aşa. Bineînţeles că norocul nu mă ocoleşte şi îi răspund eu.

Ea: “Bună ziua! Cu A, vă rog!”

Eu: “Bună ziua! Lipseşte momentan.”

Ea: “Atunci dă-mi-l pe T!!!” … îmi spune cu un ton autoritar.

Eu: “Şi T lipseşte, cu ce vă pot ajuta?”

Ea: “Cine face plăţile la dumneavostră????”…. îmi spune ea, destul de enervată…

Eu: “A sau T…” … aşa de mult îmi place să enervez

Ea: “Mda. O să le dau un e-mail.”

Eu: “Chiar vă rog!”

Ceva mă face să cred că în PR nu sunt chiar potrivită.

Pups!

Clientul: “Şi cât costă biletul la Blue Air?”

Agentul de ticketing: “88 euro la German Wings”.

Huh?!

Aveam o pisică ce venea la agenţia noastra aproape în fiecare zi… îşi băga nasul prin toate coluţurile, fiindcă prin natura lor pisicile sunt curioase, mânca hrana ce i-o furnizam, se alinta apoi pe la biroul fiecaruia, studiindu-ne atent, mergea la castronelul cu apă, apoi trecea la programul de joacă cu ghemotocul de hârtie confecţionat. Dupa minutele de joacă, adormea fericită in dulapul Ştefaniei, simţindu-se ocrotită.

De mai bine de o săptămână nu am mai vazut-o. La agenţie nu a mai venit, iar din staţia de autobuz a dispărut. Şi parcă nu îmi vine să mă gândesc la ce e mai rău…

Sună azi una la agenţie: “Bună ziua! dumneavoastra unde sunteti?”

Eu: “Bună ziua. Strada X, nr. Y, colţ cu Z”…

Ea: “Păi nu sunteţi şi la Filaret?”

Eu: “Nu”

Ea: “Păi io mă uit pe sait şi văd aici si Filaret…”

Eu: “Doamnă, ce anume doriţi dumneavoastra?”

Ea: “Bilete de autocar”

Păi, d’ar dracii in limba română asta… la întrebarea “unde sunteţi?”, deşteapta de mine întelege “unde aveţi sediul?”… dar poate unii ştie să vorbeşte româneşte mai bin decât ăilalţi…