Maria

Fiindcă îmi plac. Sunt dulci, rotunde şi roşii. Sunt preferatele mele. Dau numele lunii în care m-am născut. Pentru mai multe detalii despre ele google search.

N-am mai scris de cam multă vreme. Pentru că fie am fost ocupată, fie nu am avut chef, fie am stat să îmi plâng de milă pentru propriile greşeli.

Ocupată am fost şi încă mai sunt cu lucrarea de licenţă. M-am apucat de ea târziu, as mare în domeniul strategiilor nu sunt, iar în comisie va fi Zeul Managementului din ASE. Şi de aici plângerea de milă.

Aş mai adăuga şi faptul că pe 21 iunie încep munca, iar cu noul program Festivalul de Artă Medievală de la Sighişoara il mai vede… probabil mama.

Concluzie (fiindcă la un moment dat, într-un post anterior, un gentleman nu pricepea mesajul , nedibuind concluzia): cum îţi aşterni, aşa dormi.

Pups!

P.S. And do not forget that “we are a step away from a complete disaster” !

Făcută de o prietenă care nu mă vazuse de mult, referitoare la tunsoarea mea, dobândită înainte de balul absolvenţilor: “vaaaiiii ce bineeee îţi stă!!!!! în sfarşit e şi părul tău aranjat”.

De reţinut, nu?

Cum unii duminica merg la padure, eu m-am decis sa iau o pauza de la nervii legati de licenta si sa ma deconectez in afara Bucurestiului de stres, la bunici, undeva la 40 de km distanta de mirobolanta capitala.

Zis si facut. Am plecat cu ai mei, undeva pe la 9. In maxim o ora, am atins destinatia. Vremea cam inorata, dar nu prea dadea semne sa ploua. La bunici, liniste, verdeata si fructeeeeeeee. Asa ca am ignorat total durerea de stomac si i-am tras o cura cu visine, caise, corcoduse, capsuni (cel putin daca avea sa ma doara mai rau stomacul, cel putin sa fiu impacata din punct de vedere al frunctelor :)) )

My dad s-a apucat sa culega visinele (eu strategic nu mi-am luat haine de schimb.. hihihi!!!), fredonand din varful copacului: “M-am nascut intr-un salcam, intr-un cuib de cioara,/ Si de-al dracu’ ce eram, scoteam ciocu’ afara!”. Eu m-am invartit un pic prin curte, m-am jucat cu pisica, am frunzarit o carte si… s-a facut vremea de luat pranzul. Gratar. Mancat mult (ca nu cumva putinele ture de parc date alergand saptamana asta sa se observe la nivelul corpului meu). Domit… pana la un moment dat, cand un vecin, s-a decis ca duminica la ora 15:30 sa puna in functiune noua masina de tuns iarba… am fugit de o capitala aglomerata si manelista, ca sa dau la tara de un vecin prost si zgomotos… asa i-as fi indesat in posterior noua achizitie… nici nu va imaginati. Insa am sfarsit prin a spune un “Multumesc pentru ca m-ai trezit”, sa-l injur in gand si sa ma gandesc la o razbunare naprasnica.

Pe la 19, back in B! M-am dus sa votez. Si cum stiu sigur ca nu vreau sa iasa unul din candidatii pentru primaria capitalei, l-am votat automat pe al 2lea (hmm, suna un pic copilaresc, dar…).

So, this is it. Maine o iau de coada, cu forte noi si nebanuite. Imi doresc sa fiu calma si sa nu ma panichez. Sa speram ca voi reusi. Pups!

In primul rand, vreau sa precizez faptul ca n-am mai vazut de multa vreme orasul asa de gol (cum a fost aseara pe perioada meciului Romania-Italia)… poate doar pe perioada iubitului summit ce s-a desfasurat in aprilie pe plaiurile noastre mioritice.

So, aseara, dupa ce mi-am agitat nervii un pic cu Mega Image Titan (care cica s-a modernizat… de fapt, e mai jegos, timpul de asteptare la casa e mult mai mare, casierele sunt “politicoase”, afisand un tu’s m%$&*@ m@$%* pentru fiecare client in parte, iar rafturile sunt… goale), am venit acasa, m-am pus in fata computerului, zicandu-mi “Maria, draga, licenta aia nu se scrie singura”. Si ma apuc eu de calculat indicatori, frecat mintea, cand, de-o data, racneste cartierul si taica-miu o data cu el. Ma duc si eu, sa vad golul ca deh! la asemenea racnete nu poti rezista… si ajung in fata tv-ului, vad reluarea, ma intorc la computer, racneste tata again. De data asta, am inteles ca nu e de bine, deoarece erau incluse niste mame, Dumnezei si alte personaje biblice (egalasera macaronarii). Ma intorc la tv, raman acolo (da-o-n colo de rata autonomiei globale! cui naiba sa ii mai arda de ea?!). Raman la meci… si ma cuprinde febra si… limbajul… vad 11m executat de Mutu… ratare (intr-un fel e normal, emotiile sunt prea mari in asemenea momente)… plec de la tv, ma intorc la computer… da, ar fi fost frumos sa batem, insa n-a fost sa fie. Cei ce se pricep la fobal, au apreciat meciul ca fiind bun.

In alta oridine de idei, azi de dimineata, undeva pe la ora 7, ma intalneam cu C. sa mergem la alergat (dupa ce in prealabil, noaptea, undeva pe la 23, negociam ora 7 in loc de 6 :)) ). E bine in parc dimineata, fiindca nu e aproape nimeni, in afara de posesorii de javre, impreuna cu javrele, bineinteles. Numai ca eu rezistenta fizica nu prea mai am, dar capacitatea de mancat ciocolata a crescut considerabil. Trebuie sa trec pe fructe, fiindca altfel ma fac balenarina.

Pups!

Titlurile intotdeauna mi-au creat dileme. De ce naiba trebuie sa le pui?! Adica oamenii nu pot citi ce ai scris daca nu treci acolo un grup de cuvinte reprezentativ, inainte de marea de enunturi?!

In fine. Nu despre titluri vroiam sa vorbesc astazi. Ci despre stupoarea pe care am inregistrat-o la nivelul neuronului meu blond cand am deschis de dimineata tv-ul si am auzit stirea conform careia tricolorii cica ar vrea sa schimbe imnul tarii. Acum mai da-o-n in tacsu’ de treaba! Daca nu e pe ritm de manea nu merge? Trebuie sa fim intelegatori cu Andrei Mureseanu (parca asa il chema pe individu’ care l-a compus, nu-i asa domnule Chivu?). Cand a scris el imnul, regele manelelor nu era nici macar proiect de viitor. Si mai e o chestie care ma roade asa pe la colturi, nu s-a trezit nici un scriitor cu ideea ca imnul e “naspa” si ne-ar trebui altul, ci o gloata de fiinte ce stiu sa scuipe, sa injure, sa danseze pe sound-uri de m@*&%$ si sa… stai! stiam!… dea cu piciorul in minge?! (uhm, asta e cam discutabil; daca urmarim echipele altor tari vom observa diferente)… Deci hai sa schimbam imnul! De dragul reprezentantilor tarii noastre mult iubiti (pe olimpicii internationali de la matematica, fizica, informatica, biologie i-am uitat de mult… cand vine vorba de rezultatele lor, doar Compactul se mai oboseste sa scrie o stire, ca in rest citim despre Bahmuteanca si fisu’ cel potent).

In alta ordine de idei si astazi mi-am luat asa o plama… in urma careia am inteles ca “a fi bun nu e o virtute”. Fiindca, la o adica, bunatatea e confundata cu prostia. Unii au noroc, iar altii sunt fraieri si, din nefericire, asta este viata pe care o traim (ouch! cam depresiva ultima fraza… insa nu o voi sterge).

Intrebarea tampita pe ziua de azi: “de ce am luat 10 la MOP?”, ma intreba o colega, eu fieband de draci din cauza propriului rezultat. La dracu’! Raspunsul meu a fost cat pe ce sa fie: “Sincer, nici eu nu pot sa imi explic!”, dar am lasat-o moarta. Fiecare este responsabil pentru propriile actiuni. Zici multumesc, treci mai departe. Daca nu, o iei razna ca mine si nu ajungi nicaieri.

Cam atat! Trebuie sa plec la alergat… de la atata ciocolata si stat la birou, corpul meu si-a cam schimbat dimensiunile si trebuie remodelat. So pups!

P.S. Sustin campania Radio Guerrilla “Ati tampit poporul cu televizorul” sau cum s-o numi. Printre spoturile favorite se numara urmatorul:

“Mami, unde merg oamenii dupa ce mor?”

“La OTV, scumpule!”