Maria

Un film drăguţ aş zice. Uşurel, ca după o zi plină şi enervată la job, în care ai stat ca un şoarece îngropat în hârţoage ( sau porcuşor de Guineea?!). Relaxare, popcorn şi suc (Nu meniu Romance!!! Da, Andreea?!). Ochelari funky pentru 3D.

Tema filmului este simplă: nişte super-eroi salvează lumea de la distrugerea globală plănuită de o … cârtiţă. Happy-end included: prietenia primează, everybody is happy.

Inclusiv eu. Pentru că mi-am  uitat nervii în sala de cinema.

Duminică am fost să văd Coco Chanel. Mă aşteptam la grandoare… nu ştiu, la o poveste interesantă a unei personalităţi ce a marcat lumea designerilor vestimentari şi, în schimb, am primit ceva… slab. O chestie făcută pentru a fi făcută, presărată pe alocuri de câteva fraze mai mult sau mai puţin amuzante. Singurul lucru care a persistat a fost parfumul tipei ce se afla în faţa mea: Mademoiselle Chanel.

Astăzi a fost timpul pentru Cheri/Curtezana. Penibil. Ăsta e cuvântul. Filmul  a fost plin de faze tâmpe, o poveste de dragoste dintre o curtezană (ca să ne exprimăm frumos şi elegant şi să nu o numim prostituată) şi fiul unei alte curtezane. O Michelle Pfeiffer îmbătrânită, cu un trup frumos, perfectă penrtru un astfel de rol, în care trebuia scoasă în evidenţă o diferenţă notabilă de vârstă. Nu povestea în sine mi s-a părut stupidă, ci interpretarea. Râsul care de fapt era plâns, durerea ce lua forma unui schelălăit şi finalul mult prea stupid. Unde mai pui că proiecţa filmului n-a fost printre cele mai excelente, fapt ce te face să te întrebi unde să mergi penrtu a beneficia de servicii mai bune? (A se lua în considerare şi aspectul că nu prea îţi doreşti să baţi Bucureştiul în două pentru un film).