Maria

Pentru că am avut parte şi de aşa ceva înainte să încep munca. Multe zile nu au fost. Mi-am petrecut o parte din ele în Sighişoara… frumos, linişte, aer curat. În tren însă am observat diferite comportamente… am întâlnit şi “nesimţitul în tren” descris în “Ghidul nesimţitului”, că doar nu o lipsi el tocmai de acolo. Ce m-a amuzat cel mai tare a fost faptul că am calătorit în vagoane dotate cu aer condiţionat… până în Sighişoara, timp ce 5 ore, m-am congelat bine… dacă mi-am dorit aer condiţionat, am primit din plin.

Ce voi regreta după facultate va fi atmosfera. O să îmi mai întâlnesc colegii în diferite ocazii, insă nu va mai fi la fel ca în timpul facultăţii. Laura pleacă mâine şi sigur îmi va fi dor de ea.

Cam atât. Pups!

Da. Am terminat facultatea. Pe 10 iulie am avut susţinerea lucrării de licenţă. Au fost atâtea emoţii… multe. Asta şi din cauză ca în comisia mea a fost şi Zeul Managementului. De când am aflat comisia (23 iunie) am stresat tot ce se putea stresa în jur… prieteni, cunoştinţe, familie. Familia în special. Mama cred ca a avut tensiunea peste 14/9 pe tot intervalul 23 iunie – 10 iulie, iar pe tata am reuşit să-l panichez… şi tata nu intră în panică cu una cu două.

Toţi colegii mă ştiau panicată. Colegii de grupă, colegii de la alte grupe, colegii de serie, colegii de la alte serii, colegii de la alte facultăţi care mă cunosc. Ieri am scăpat. Zeul mi-a dat 9, ne-a ţinut un dicurs despre mândrie (vezi Doamne, să fiu mandră că am terminat Management ASE), ne-a zis că ne aşteaptă la master şi ne-a expediat fiindcă la 13,30 trebuia să fie prezent la ambasada Poloniei.

Acum ar fi multe de povestit. Faze urâte au existat ca la orice examen… îmi pare rău că s-au întamplat fiindcă persoanele implicate nu cred că meritau aşa ceva.

Bunicul meu cred că a fost cel mai fericit când i-am dat vestea ieri… au trecut repede cei 3 ani de facultate… urmează o stăptămână de relaxare (cu o vizită în Sighişoara), apoi de pe 21 iulie, la muncă.

Majoritatea colegilor mei au scăpat şi ei de examen. Mai sunt câtiva rătăciţi săptămâna viitoare pentru care ţin pumnii strânşi… în rest… nu ştiu ce aş mai putea adăuga… neuronul meu blond e cam lipsit de inspiraţie… poate din cauză ca azi m-a bătut soarele în cap la ştrand sau poate nu…. poate vrea doar o pauză pe care şi-o ia cu încăpăţânare…. uf! Mi-e dor de-o carte bună…. ia să mai inspectez eu biblioteca…..

Week-end frumos & take care! Pups!

De la Alina.

List seven songs you are into right now. No matter what the genre, whether they have words, or even if they’re not any good, but they must be songs you’re really enjoying now, shaping your spring. Post these instructions in your blog along with your 7 songs. Then tag 7 other people to see what they’re listening to.

Mmmm, păi să vedem:

The Rolling Stones - Satisfaction

Duran Duran - Notorious

Mandalay - Beautiful

Roxette - Stars

Morcheeba - Gained the world
Lenny Kravity - Love Love Love

Gnarls Barkley - Going On

Leapşa merge mai departe la… 7 persoane care vor să o preia şi să scrie despre aşa ceva.

Fiindcă îmi plac. Sunt dulci, rotunde şi roşii. Sunt preferatele mele. Dau numele lunii în care m-am născut. Pentru mai multe detalii despre ele google search.

N-am mai scris de cam multă vreme. Pentru că fie am fost ocupată, fie nu am avut chef, fie am stat să îmi plâng de milă pentru propriile greşeli.

Ocupată am fost şi încă mai sunt cu lucrarea de licenţă. M-am apucat de ea târziu, as mare în domeniul strategiilor nu sunt, iar în comisie va fi Zeul Managementului din ASE. Şi de aici plângerea de milă.

Aş mai adăuga şi faptul că pe 21 iunie încep munca, iar cu noul program Festivalul de Artă Medievală de la Sighişoara il mai vede… probabil mama.

Concluzie (fiindcă la un moment dat, într-un post anterior, un gentleman nu pricepea mesajul , nedibuind concluzia): cum îţi aşterni, aşa dormi.

Pups!

P.S. And do not forget that “we are a step away from a complete disaster” !

Cum unii duminica merg la padure, eu m-am decis sa iau o pauza de la nervii legati de licenta si sa ma deconectez in afara Bucurestiului de stres, la bunici, undeva la 40 de km distanta de mirobolanta capitala.

Zis si facut. Am plecat cu ai mei, undeva pe la 9. In maxim o ora, am atins destinatia. Vremea cam inorata, dar nu prea dadea semne sa ploua. La bunici, liniste, verdeata si fructeeeeeeee. Asa ca am ignorat total durerea de stomac si i-am tras o cura cu visine, caise, corcoduse, capsuni (cel putin daca avea sa ma doara mai rau stomacul, cel putin sa fiu impacata din punct de vedere al frunctelor :)) )

My dad s-a apucat sa culega visinele (eu strategic nu mi-am luat haine de schimb.. hihihi!!!), fredonand din varful copacului: “M-am nascut intr-un salcam, intr-un cuib de cioara,/ Si de-al dracu’ ce eram, scoteam ciocu’ afara!”. Eu m-am invartit un pic prin curte, m-am jucat cu pisica, am frunzarit o carte si… s-a facut vremea de luat pranzul. Gratar. Mancat mult (ca nu cumva putinele ture de parc date alergand saptamana asta sa se observe la nivelul corpului meu). Domit… pana la un moment dat, cand un vecin, s-a decis ca duminica la ora 15:30 sa puna in functiune noua masina de tuns iarba… am fugit de o capitala aglomerata si manelista, ca sa dau la tara de un vecin prost si zgomotos… asa i-as fi indesat in posterior noua achizitie… nici nu va imaginati. Insa am sfarsit prin a spune un “Multumesc pentru ca m-ai trezit”, sa-l injur in gand si sa ma gandesc la o razbunare naprasnica.

Pe la 19, back in B! M-am dus sa votez. Si cum stiu sigur ca nu vreau sa iasa unul din candidatii pentru primaria capitalei, l-am votat automat pe al 2lea (hmm, suna un pic copilaresc, dar…).

So, this is it. Maine o iau de coada, cu forte noi si nebanuite. Imi doresc sa fiu calma si sa nu ma panichez. Sa speram ca voi reusi. Pups!