Maria

Astazi, la un moment dat, trecand prin fata televizorului cu gandul de a-mi procura cat mai repede o cafea, aud o stire care ma uimeste si ma face sa uit de cafeaua mea: “Un copil de sapte ani din Botosani cantareste 100 de kg”.

And i am like :-O :-O :-O OMG!!!

Apoi aflu ca respectivul copil era predispus in a avea probleme cu greutatea, probleme ce au fost descoperite de doctor inca de cand copilul avea 1 an. Familia a  ignorat diagnosticul si sfatul medicilor.

Si de aici numai probleme: greutatea surprinzatoare pe care o are la varsta de 7 ani, lipsa integrarii sociale (deja nu mai m-a mirat faptul ca nu mergea la scoala)…

Acum stau eu si ma intreb. Cat de tembel sa fii sa ignori aceste fapte ca parinte? Adica, il vezi ca ala mic ca se tot umfla asa, pe zi ce trece, si tu il lasi… poate vine o zi si face poc!

Eu care credeam ca in Romania nu ma mai poate surprinde nimic. Chestia asta chiar mi-a demonstrat ca prostia nu are limite, frate! Ba chiar mai mult, tinde spre plus infinit, in timp ce inteligenta… e undeva ingradita de un interval fix.

P.S. Despre oamenii care ar trebui sa fie modele pentru noi si ne uimesc neplacut, lasandu-ne doar o profunda dezamagire nu mai scriu. Sunt mult prea scarbita.

Aia care aveti o zi faina: bucurati-va de ea! Pups!

Azi m-am trezit de dimineata, ca deh! cine se scoala de dimineata departe ajunge. Asa se zice. Bun, de azi nu mai cred asta. Si iata si de ce: ma apuc eu de dimineata de treburi gospodaresti, plec de acasa, la facultate cu gandul sa imi cumpar o carte. Fiindca am test, iar profu’ ala nu zice nimic la curs.

Ok. Ma duc la facultate (in ziua mea LIBERA), vreau sa imi iau cartea, insa in sala de unde se achizitiona era ocupata de eminentele ce participau la sesiunea de comunicari (habar n-aveam ca se desfasura asa ceva, deci va dati seama ce fel de studenta sunt). Nu intrerup sustinerile. Imi bag picioarele sau neuronii si plec spre biblioteca. La biblioteca, caut carti, nu gasesc nimic din ce imi trebuie in sala respectiva (dar bine ca avem peretii spoiti de Sabin Balasa; da-le dracu’ de carti; ce nu poti sa scrii licenta avand surse bibliografice din anul nasterii tale? ca prea m-am dat dracu’ si sunt mofturoasa). Insa gasesc, o carte buna, la centru de imprumutdin Moxa. Plec din Bastiliei in Moxa. Fac o plimbare prin soare si poluare, ajung in Moxa, intru… si stupoare: vreau sa imprumut cartea, cartea e in sala, insa nu merge sistemul informatic. Adicatelea, degeaba vreau io sa imprumut, daca tanti nu poate sa ma scaneze. Bine ca ne-am informatizat. Ca sa facem un cacat!!!

Plec din Moxa. Ma duc in Cora. Sa cumpar o chestie. Va asteptati sa o gasesc?! Nu. Insa eu ma asteptam sa gasesc. Teapa! Plec cu o mie de draci de acolo, ajung acasa. Taica-miu venise acasa. Vraiste toata casa, plina de suruburi, piulite, surubelnite, masina de gaurit, felx… omu’ monta o rama pe balcon. Pe balconul unde eu vroiam sa intind rufe. Rumegus era in toata casa, in special pe covoare. Asa ca am curat dupa Mister Tata, ca deh! Daca venea mom si vedea nebunia, zburam amandoi de la etajul 6.

Bineinteles ca n-am facut nimic din multe chestii pentru facultate ce mi s-au aglomerat in week-end-ul asta. Asta era de la sine inteles.

Si nici macar n-a fost marti, 13. A fost vineri, 18 (bine, inca mai e), iar nervii mei au fost instinsi. Ca nu s-au mai intins de mult.

Stirile de la ora 5… sunt caterodata si amuzante. Pe langa faptul ca sunt si sumbre.

So, azi pe Pro Tv, stire: “un moldovean s-a sinucis din dragoste” (deja banal si totusi sumbru).

Ce a declarat o vecina a moldoveanului? “Nu ne asteptam sa faca pozna asta!”

Eh! Si mi-a mai murit un rid si azi (sau cel putin i-am intarziat aparitia).

Pups!