Maria

Duminica ce abia a trecut, m-au mancat calcaiele sa ies pe ploaia aceea teribila din casa si sa merg la teatru. Am mai convins o persoana sa ma insoteasca si am pornit victorioasa, strecurandu-ma printre picaturi, spre Teatrul Odeon unde urma sa vad “E doar sfarsitul lumii”.

Am ajuns la Odeon jumatate uda pentru ca un domn in Jeep a tinut sa imi demonstreze ca dumnealui s-a nascut in masina, iar eu… nu. Bon! Am asteptat sa se faca ora 19 pentru a putea intra in sala (mi-am dat eu seama inca de pe atunci ca piesa trebuie sa fie dubioasa). Am intrat in sala… locuri la balcon, ultimul rand, putina lume, aproape intuneric, era sa ma impiedic pe scari sa imi rup gatul, se auzea o melodie faina rau, iar pe scena… 3 actori dezbracati (o ea si 2 x el). Okkkiii (mi-am zis, incurajandu-ma; rezista Maria, pentru ca arta cere sacrificii - dar ce mai sacrificii!!! ). M-am instalat pe scaun comod… si am lasat totul in voia sortii: am vizionat piesa.

Ce mi-a placut la piesa? Aia “2 x el” de mai sus. Aratau bine la trup (ca la suflet nu pot sa spun, fiindca nu ii cunosc personal). Si muzica a fost chiar buna.

Ce nu mi-a placut la piesa? Subiectul… despre cum traiesc eu dileme ca fac 32 de ani si viata mi se termina pentru ca vreau sa ma sinucid, cum iubesc eu alti 2 tipi si o tipa sau cum nu-i iubesc, doar particip la un sex in grup, cum familia mea cretina si idioata nu ma intelege, dar totusi, as putea sa ma insor cu “sor-mea si sa plec in lume”…

Iar inainte cu 15 minute de final m-a pufnit un ras d’ala de nu il puteam opri… bineinteles ca s-a transmis si la persoana cu care eram… si am ras noi, mult si bine… am iesit din sala pentru a ma calma; m-am intors, m-am impiedicat, eram sa-mi rup gatul, iar m-a pufnit rasul… si s-a terminat piesa. Am iesit cu ochii in lacrimi (si nu fiindca s-a sinucis individul… parca Louis il chema).

Ca o concluzie, piesa nu e chiar genul meu… de recomandat, ma abtin s-o fac. Si iar trebuie sa imi fac curaj un an ca sa mai merg la Odeon.

Fiindca a fost summit si am avut lene monumentala sora cu starea zeilor antici de a invata/ a ma apuca sa scriu la lucrarea de licenta, mi-am luat bilete la Opera. Ieri am vazut Tosca, azi Decebalo. Si daca Tosca a fost frumoasa, Decebalo a fost… surprinzator. Surprinzator datorita faptului ca am stat pe scena (eh, macar o data in viata sa fiu vedeta), aproape de orchestra si solisti. La intoarcere, o mica plimbare prin orasul inca liber. In metrou, aceleasi fete… de parca ar fi fost sfarsitul lumii; eram singura proasta care zambea… gandindu-se la…. lucruri simple. De maine sau de luni revenim la normal; la agitatia si aglomeratia noastra si poate la superficialitate (asta doar in relatiile cu persoane ce merita superficialitate… stii tu despre ce vorbesc).

O seara frumoasa (faceti abstractie de ploaie) si un week-end cat mai reusit ! (si nu, sigur nu vreau sa fie ultimul).