Maria

Ca să pară ceva mai organizate ideile.

• Ieri am reuşit să iau permisul. Şi dacă nu m-ar fi stresat anumite persoane în privinţa asta, poate aş fi fost fericită de realizare. Simt doar că am scăpat de nenorocire. Întrebarea examinatorului care m-a surprins cel mai mult: “Cum de ai rămas tu nemăritată?”… “Uhm…simplu?”.
• În clădirea din Bastiliei a ASE-ului  (aia cu bilă, dacă nu o vizualizaţi cu ochii minţii) s-a deschis la subsol un salon de cosmetică, numit … Pussy. Aici doamnele şi domnişoarele îşi pot ascuţi unghiile, mintea şi părul, bârfind cele nuştiucâtemii de studenţi ai Academiei. Îmi aduc aminte, că în anul I, eram foarte indignată când doi muncitori au trecut prin faţa instituţiei somptuoase, unul din ei afirmând “Asta-i facultate de curve”. Şi încă există întâmplări care mă surprind.
• La muncă… primim cerere de la o persoană. Vroia oferte de vacanţă in … Plovdiv… ne-am uitat unii la alţii, unde naiba e oraşul??? Am căutat pe hartă. Răspunsul de moment: “ne pare rău, n-avem oferte de vacanţă în stepa Bulgariei, dar vă mulţumim că ne-aţi contactat. Acum ştim şi noi unde e Plovdiv”. Răspunsul oficial: “Ne pare rău. Nu avem oferte pe această destinaţie.”
• Vine Mărţişorul. Şi pe lângă spiritul din ce în ce mai comercial al evenimentului, aştept cu nerăbdare primavara. Fiindcă ei îi urmează vara. Şi pentru că m-am săturat de frig. Şi de haine groase. Şi de atitudini morocănoase.

Have fun în week-end. Pups!

Fiindcă în ultima vreme lipsa chefului pentru … orice … e omniprezentă, mi-am cam abadonat blogul. În week-end-ul ce a trecut m-am comportat ca o fiinţa socială ce trăieşte printre oameni, într-o societate departe de a aspira către perfecţiune. Sâmbătă am fost la mall, la film: Yes Man. Pentru că aveam nevoie de o comedie şi pentru că filmul mi-a fost recomandat de o prietenă. Dacă era după mine, filmul nu aveam de gând să îl văd . Trailerul mi se pare cea mai mare porcărie. În fine, Yes Man a încercat să transmită un mesaj destul de important pentru unii dintre noi, şi anume, să spuem Da lucrurilor pe care ni le dorim în adâncul inimilor noastre, chiar şi atunci când teama consecinţelor e prezentă şi ne poate distruge orice iniţiativa. Ce pot spune, în cazul meu, uşor de zis, greu de făcut… as usual, sunt rac şi mai bine dau un pas, doi înapoi şi spun Nu.

Duminică a urmat opera: Macbeth. Povestea era simplă: puterea şi banii reuşesc să îi facă pe oameni să îşi piardă simţul raţiunii. A fost frumos, însă nu pot spune că mi-a plăcut foarte mult. Carmen şi Faust rămân preferatele mele.  Nu mai spun că în timpul spectacolului unei distinse doamne i-a sunat telefonul …. şi a răspuns. Probabil boul ce o aştepta acasă era curios când se întoarce vaca de la cultivat. Vai! tineretul din ziua de azi….evident, tot noi suntem de vină!

Cam atât. Pups!

Facultatea de Management a măreţului ASE s-a dat peste cap de 3 ori, a făcut bara-bum-bara-ba! şi scos din sacul magic un orar pe semestrul II pentru specimele de la masterul de aprofundare ( including me, of course ). Nu mare ne-a fost uimirea când am aflat excesul de exercitare şi folosire a funcţiei managementului ( numită organizare ). De obicei, începea semestrul, iar orarul apărea şi el la un moment dat, când îşi aduceau aminte oamenii ca rataţii ăia de la master nu şi-au arătat mutrele încă pe la facultate.  Şi ca să nu fac un stop cardio-respirator de atâta extaz, am sală doar pentru primul curs. Restul vor apărea…. cum şi când o vrea Mai-Marele!

Pups!