Archive for ianuarie 2009
10
Poţi să fii cea mai organizată persoană de pe planeta, cu nota 10 la managementul timpului. Într-o Românie lipsită de empatie, aceasta e o problemă ce îţi aparţine.
Aproape inevitabil…
În fiecare sesiune sau perioadă când învăţ sau simulez învăţatul zgomotele încep să apară în preajma mea. Şi dacă nu se asfaltează, se taie un copac sau porneşte alarma unei maşini care nu se mai opreşteeeeeeeeeeeeeeee sau în bloc, cineva dă ditai gaura în perete ca să aşeze mai bine carpeta cu Răpirea din Serai sau sparge gresia veche pentru a o înlocui sau ascultă muzică tareeeeeeeee sau şi-a schimbat prietena, care e mai gălăgioasă decât precedenta şi aşa se duce naibii orice urmă ( mică, aproape punctiformă ) de a pricepe/reţine noţiuni, metode, procedee, tehnici, instrumentare, modaltăţi, etape, cauze şi efecte.
În această sesiune: zgomote senzuale de picamer, ce perforează asflatul aranjat cu chiu cu vai de măreaţa Primărie a Sectorului 3, care a catadicsit acum doi ani să ne aducă în lumea civilizată, deconectându-ne de la o realitate plină de gropi şi piatră cubică, asemănătoare bombardamentelor celui de-al doilea război modial, îmi pătrund în creieri.
Mai pe scurt: nişte idioţi instalează linii telefonice ca să vorbim cu… extratereştii, în cazul în care suntem prea singuri şi dezaxaţi ca să avem relaţii sociale.
Fiindcă nu ne ajung cele 3 telefoane mobile şi cele 2 numere de fix, în reţele diferite, bineînţeles.
Azi am ULTIMUL examen. Şi abia aştept ziua de mâine, pentru dezvoltarea abilităţilor sociale împreună cu colegii de la licenţă. Căci un telefon mobil mi-e de ajuns pentru agitarea neuronilor.
Pups!
Neuronul blond, schimbarea şi perpetuarea speciei
Măria Mea şi-a luat un pogon de concediu pentru această sesiune, deoarece, cum trăieşte într-un bloc cu pereţii subţiri în care nu poţi trage o înjurătură fară să te audă baba surdă de la etajul 1, nu mai vrea să înveţe noaptea, să perceapă tot felul de stimuli auditivi. Drept şi prin urmare, concediu 10 zile că avem de unde… încă.
De învăţat, totusi, mai slăbuţ. Am descoperit serialul Criminal Minds. Nici nu vă imaginaţi ce interesante devin serialele sau orice alte lucruri ce nu ţin de management, în sesiune.
Astăzi am avut unul din cele 5 examene. Suport de curs elaborat de profesor. Materie de management alipit schimbării. La finalul suportului, veşnica piramidă a lui Maslow pe care am mai studiat-o în această ordine: economie, fundamentele managementului organizaţiei, marketing şi managementul resurselor umane. Acum era pentru a 5a oară prezentă… cred că în asta constă de fapt un master, în repetiţie. Şi se enumeră din nou acele nevoi, se mai explică o dată… partea interesantă e că la nevoile fiziologice se menţiona şi sexul, ca modalitate de perpetuare a speciei. Ce a înţeles neuronul meu blond? Ca să existe schimbare şi implicit un management al schimbării trebuie să perpetuez specia.
Odată terminat examenul, am plecat spre casă. La un moment dat, un tip îmi intinde un fluturaş. Iniţial nu ma uit la el. Îl bag in buzunarul platonului. Dupa 2 minute îl scot, curioasă fiind de conţinutul lui. Ce scria pe el: “Descoperă universul produselor psihoactive legale. A new kind of weed… FILTRU”. Opaaaa!!! Neuronul meu blond a făcut blink-blink! Deeeeeciii individul ce mi-a dat fluturaşul, m-a considerat cu vârsta peste 18 ani, în condiţiile în care Măria Mea avea 5 ore de dormit la bord, machiaj lipsa şi o mutră irascibilă, aferentă unui sfârşit de examen. Deci mai există şanse, ca oamenii să imi dea ceva mai mult de 17 ani
)
Cât despre produsele respective… am imaginaţie şi deocamdată îmi ajunge. Have fun, guys!
La munci ( V )
Intră astăzi pe uşa agenţiei noastre o impozantă doamnă ce purta o magnifică blană, rezultatul morţii a mai multor animale, evident.
Vroia să călătorească. Întrebarea unei colege a fost, unde anume ar dori să călătorească… ca să poată selecta nişte oferte… la care doamna mirată, “dar nu aveţi ceva care să cuprindă tot?”… şi atunci m-a lovit… cum naiba se face de numai Jules Verne are călătorii în jurul Pământului….
Bineînţeles că doamna nu vroia în Grecia, Turcia (Egipt şi Tunisia nu i s-au oferit deoarece tur-operatorii au cam anulat charterele pe ianuarie şi februarie pentru aceste ţări) sau orice altceva în Europa devintă mult prea banală pentru ea… Mexicul o cam tenta… a plecat cu o carte de vizită, promiţând că mai revine… n-am apucat să o lovim cu un preţ de 2,500 euro de persoană, sejur în Mexic. Probabil dumneaei vroia să plimbe blana… atâta tot.
Adevărul e că în Mexic e frumos să mergi, dacă te ţin buzunarele. Cel puţin mie mi-ar plăcea.
Începe sesiunea…
Eu sunt genul de persoană care noaptea nu este vizitată de vise. Cu o excepţie, bineînţeles: sesiunea.
În sesiune am cele mai ciudate vise. Pe lângă obişnuitele picări de examene, mintea mă bagă noaptea în tot felul de situaţii complicate, iar când ma trezesc dimineaţa, sunt mai obosită şi irascibilă decât seara/noaptea când am dat stingerea.
De exemplu, noaptea trecută interpretam rolul de secretară neîndemânatică, ce varsă un pachet de… dischete demachiante, pe o podea scârţâitoare, în plina discuţie ce avea loc între… Adrian Năstase şi Teodor Meleşcanu. Ce căutau ăştia 2 în visele mele? N-am nici cea mai vagă idee, având în vedere că la televizor nu mă uit, iar ştiri politice nu citesc.
Cum zice bunica: “vise de noapte”.
Mâine, marţi 13. Susţinere de proiect ce e condiţie de intrat în examen şi examen. 2 materii diferite. Mintea e deja praştie.
Să aveţi o săptămână frumoasă! Pups!
