Maria

Crăciunul a fost frumos. Nu e nimic mai plăcut decît să petreci sărbătorile alături de cei la care ţii cel mai mult. Moşul a venit, considerînd că am fost destul de cuminte (şi de puţin blondă) în 2008.

Apoi au început cumpărăturile.

Nu ştiu la voi cum e, dar cînd vine vorba de găsirea unei ţinute cît de cît decente pentru o ocazie mai mult sau mai puţin specială la mine apar multe probleme… prima şi cea mai importantă dintre toate e faptul că atunci cînd ies eu la cumpărături hainele normale dispar… vanish away! Gone! Se duc, nu mai există… Şî am parte de sclipici, mult sclipici, sclipici cum n-am visat în viaţa mea, paiete, haine aşa de mici şi subţiri încît stau să mă gîndesc dacă nu cumva am abuzat eu prea mult de sarmale şi cozonaci, dar îmi vine în minte partea legată de genetică şi mă resemnez… a doua problemă ar fi cea că nu intru eu chiar în orice, iar a treia ar fi că nu port eu chiar orice şi de aici… nervi. Şi cum nu sunt eu una din cele mai calme fiinţe de pe pămînt… ştiţi probabil rezultatul.

Ideea e că, în cele din urmă, am găsit ce vroiam… Fără nervi mari, daaaarrrr cu mult sport la garderobă, evident! )

Şi ca un bilanţ, dacă 2008 a fost un an bun, cu cîteva bîlbîeli la final, ce-i drept, dar nu le pot avea pe toate, nu?, sper ca 2009 să fie un an mult mai bun… vom vedea. Dorinţele nu mai mi le exprim public, dar vă anunţ cînd se vor îndeplini.

Cum spunea un dj de radio care îmi place mie mult: Fiţi buni şi fiţi nebuni!