Maria

Pe sistemul fiecare şut în fund e un pas înainte, astăzi am simţit pe pielea mea cum e atunci când tu aflii ultimul deciziile care te privesc direct. Cred că e una din legile lui Murphy. Iar dacă nu e menţionată, acum ar trebui brevetată. Pups!

P.S. Continui să îmi fac mustrări în ceea ce priveşte naivitatea me& lumea virtuală. Şi dacă nu inţegeţi ce spun, nu-i nimic, cu atât mai bine!

Visele mele sunt mai ciudate, dar slavă cerului incă nu visez candidaţi la preşedenţie. În una din nopţile trecute am visat că eram cu R. la mare. Era frig pentru că eram îmbrăcată gros… plaja era neobişnuită, în loc de nisip fiind un mozaic alb cu negru, lucios… aveam o tendinţă de a juca şotronul. Când m-am trezit, gândul m-a dus la A. … îl invidiez că e din Constanţa…

În altă oridine de idei, campania electorală ne loveşte. Am fost plecata  din B. şi pe toate gardurile, stâlpii, pomii am văzut urmele promovării acerbe a diverşi indivizi/individe dubioşi/dubioase. Şi cum afişele nu sunt de ajuns, se recurge şi la megafoane, la sloganuri menite să ne sensibilizeze, îndobitocească, mintă pentru a acorda un vot. Cel mai mult mă deranjează că îl folosesc până şi pe Dumnezeu în sloganuri… în fine. Ca să nu se supere nici un candidat pe mine, eu promit să îi votez pe toţi.

Have a nice week & să nu vă pierdeţi prin ceaţă, ok?

Pups!

De când cu criza asta economică, se întamplă tot felul de lucruri pe la agenţia noastră. Brusc, i-a lovit inspiraţtia pe toţi clienţii noştrii să ne platească în euro, când noi, drăgălaşii, avem nevoie de lei. Bon! Şi fiindcă ducem lipsă de lei, facem plăţile doar pentru facturile de euro.

Sună ieri o tipă de la o firmă parteneră… cam suparată aşa. Bineînţeles că norocul nu mă ocoleşte şi îi răspund eu.

Ea: “Bună ziua! Cu A, vă rog!”

Eu: “Bună ziua! Lipseşte momentan.”

Ea: “Atunci dă-mi-l pe T!!!” … îmi spune cu un ton autoritar.

Eu: “Şi T lipseşte, cu ce vă pot ajuta?”

Ea: “Cine face plăţile la dumneavostră????”…. îmi spune ea, destul de enervată…

Eu: “A sau T…” … aşa de mult îmi place să enervez

Ea: “Mda. O să le dau un e-mail.”

Eu: “Chiar vă rog!”

Ceva mă face să cred că în PR nu sunt chiar potrivită.

Pups!

O tipa la dentist. Suna telefonul ei, nu respunde nimeni. In 5 min suna mobilul din nou, iarasi nu ridica nimeni. A treia ora incepe sa sune, doctorul enervat raspunde: – Alo? Cine este? – Sunt sotul doamnei, si tu cine esti? Unde e nevasta mea? Da-mi-o la telefon! – Scuze, frate, ea nu poate vorbi acum, asteapta 5 min, eu termin, ea scuipa si te suna inapoi, ok?

Mandrie, vanitate…  si mai exista si alte sinonime, definitii. Daca le cautati, sigur le veti gasi. La mine se manifesta pregnant sub diferite forme:

• orgoliul de a demonstra ca am dreptate
• orgoliul de a ma infuria, a ma supara si a nu ierta atunci cand poate ar trebui sa las de la mine unele lucruri si sa iau totul mai usor, fiindca nu ma aflu intr-o situatie limita
• orgoliul de a nu imi cere iertare prima atunci cand intr-o relatie cu o persoana s-a gresit (atat eu, cat si ea)
• orgoliul de a tacea atunci cand simt nevoia de fapt sa vorbesc, sa ma fac inteleasa, sa lamuresc lucruri neclare pentru mine
• orgoliul de a nu ierta persoanele ce au gresit in repetate ori fata de mine si m-au ranit
• orgoliul de a vorbi atunci cand trebuie sa tac, sa ma abtin (asta mai poate lua si formele prostiei, depinde de situatii)
• orgoliul de a ma crede superioara multora cand, de fapt, mai am multe de invatat

Momentan doar astea imi vin in minte. Am scris despre orgoliu pentru ca zilele trecute vorbeam cu Laura si am fost facuta “orgoliasa”. Sunt constienta ca mandria nu aduce nimic bun, incerc sa corectez anumite situatii, dar multe probabil imi vor ramane nesolutionare. Totusi, oricat de mult imi place mie Jane Austean, pare-mi-se ca nu voi sfarsi precum personajele romanelor ei (bine, adaptand totul la o noua epoca).

Si pentru ca tot veni vorba de Laura: La multi ani, draga mea! Sa ai parte de tot ce e mai bun si frumos in viata asta!