Maria

Acum câteva zile m-am întâlnit cu o colegă de facultate. Schimbul de banalităţi a avut loc, am discutat despre locul de muncă, masterul la care s-a înscris fiecare şi, bineînţeles, am vorbit despre colegi. Ea m-a anunţat că a “divorţat” de cea mai bună prietenă a sa pentru că nu mai petrec aşa de mult timp împreună (ca o explicaţie, cele 2 fete se cunosc de când erau foarte mici, au fost 12 ani colege de bancă, apoi colege de facultate).

Şi de atunci mă tot bântuie tot felul de întrebări, printre care şi următoarea: timpul pe care îl alocăm, cantitativ,  pentru petrecerea lui alături de o amică este un factor major în existenţa unei relaţii de prietenie?

Dacă mi-aţi da un răspuns afirmativ, m-aţi pune pe gânduri, pentru că, în cazul meu, cele mai importante persoane din viaţa mea ori sunt departe ( gen altă ţară sau alt oraş ), ori sunt destul de ocupate astfel încât frecvenţa întâlnirilor noastre devine una redusă.

Deci, ce e important? Faptul că sunt zi de zi alături de tine sau poate faptul că ştii că mă poţi suna oricând, iar eu voi fi mereu dispusă să te ascult, să te ajut? Se spune că distanţa devine un impediment în relaţiile dintre oameni. Da, adevarat… pentru că noi permitem acest lucru. Pentru că ne complacem unor situaţii şi pentru că e mai uşor sa dăm vina pe altcineva decât să luăm noi înşine atitudine.

În final, ce vei face? Dai vina sau iei atitudine?

P.S. La mulţi ani, Andreea!