Maria

Sclipirea de geniu a neuronului blond (dependent de cafea)

1 000 000 euro

cu un comentariu

Astăzi m-am trezit cu greu. Poate şi din cauză că în ultima vreme ies la 8 am pe uşa casei şi mă intorc abia pe la 8.30 pm. M-am îmbrăcat intr-un ritm lent pentru a merge spre bibliotecă. Bineînţeles că mai întâi am dat un telefon să îmi anunţ întârzierea… până şi cărţile au început să mă obosească. La locul cu pricina mi-am stors un pic creierii, am lucrat la proiect împreună cu D. Am observat că la Paul Bran sunt tablouri noi… frumoase. In fine, n-am rămas prea mult pe acolo că deh!… supradoză de cărţi de management nu e bine să ţi se întâmple des.

La metrou, un tip îmi întinde un fluturaş… era sub forma unei bacnote de un milion de euro, iar pe o parte scrisul începea cu: “O întrebare de un milion de euro: Vei ajunge tu în rai?…” … şi se continua. N-am mai citit. M-am enervat. De ce trebuie să asociez ideea de rai, şi implicit de Dumnezeu, cu o chestie materială, un milion de euro? Mi se pare prea stupid, iar sensibilizarea, în cazul meu, nu s-a produs.

Şi a venit frigul. Iar în scurt timp o să apară şi nenorocita aia de zăpadă… spun “nenorocită” pentru că în Bucureşti zăpada nu e pură, frumoasă… până ajunge la noi, spală o atmosferă poluată, mizerabilă. Nu mai e Bucureştiul ca în vremea copilăriei mele…

Written by Maria

noiembrie 15, 2008 la 3:27 pm

Postat in eu

Tagged with ,

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. Ou sont les neiges d’antan… imi lipseste zapada din vremurile copilariei, mocirla care se face in Bucuresti nu se califica la zapada.
    Dar mai sunt si surprize, anul trecut a nins asa de mult ca m-am dus cu saniuta pe derdelus in 23 August. Era multa lume, copii cu parinti, pustime, mai multa lume decat ma asteptam, semn ca mai iese lumea de pe mess si hi5.

    Sir Alex Ice

    noiembrie 20, 2008 at 5:34 am


Lasă un Răspuns