Maria

Clientul: “Şi cât costă biletul la Blue Air?”

Agentul de ticketing: “88 euro la German Wings”.

Huh?!

Astăzi în Piaţa Operei, un copil împreuna cu mama sa… “Mama, mama! Uite cîţi peşti sunt în apă!!!!! Ai vazut??? Sunt mulţi”.

Eu ma uitam mirată la Dîmboviţa noastră… era plină de flegme, buruieni acvatice imense, iar apa era verde… “ca lămîia”, vorba cîntecului. Peştii lipseau.

Nu mă aşteptam ca toamna să îşi facă apariţia sub forma unui sfârşit de tomană mai exact. A plouat destul încât pământul să se îmbibe cu apa ce i-a lipsit pe toată perioada verii, a venit frigul spre marea mea dezamăgire… urăsc frigul!… singura parte bună a ploii este că a curăţat toţi rahaţii lasaţi de patrupedele iubitorilor de animale si toate mizeriile lăsate de oameni… peturile se descompun în câteva sute de ani… ploaia nu poate rezolva tot.

La agenţie… câţiva rătăciţi. Unul din ei căuta sejur pentru luna de miere. Avea idei preconcepute despre Tunisia. Ne întreba cum sunt stelele hotelurilor din Egipt, pentru că “la greci, stelele hotelurilor sunt căzătoare”… încă sunt uimită de ce personaje, indivizi cumpără bilete de avion pentru Spania, Portugalia, Italia… nu e de mirare că avem un prost renume în străinătate…

M-am apucat de citit vreo 2 cărţi ca să îmi destind mintea… azi m-am întâlnit cu o fostă colegă de facultate… lucrează la una din băncile din Ro… mi-a zis că are colege care stau cu ocii pe ea şi sunt rele… eh, a zburat puiul cu aţa… nu mai e ca în facultate când lumea e mai îngăduitoare… îngăduitoare fiindcă unii ştiu cum e out there şi ştiu ce trebuie să înfruntăm dupa ani mulţi de răsfăţ şi huzurit… răbdarea se învată… la fel de bine se învaţă şi diplomaţia şi modul de a te exprima astfel încât să obţii ce ţi-ai propus… unii cu principii, unii cu mai puţine principii…

Aştept să încep masterul şi să îmi toc nervii cu previziunea economică… ah, da; şi nu înţeleg de ce dracu’ s-a desfinţat Eva… pentru ca să cumpăr un dosar de platic de la Diverta mai scump de 4 ori decât într-un hiper-market???

That’s all folks! Pups!

Master la buget. Iei! La anu’… Croaţia here i come!

Eram ieri în sala de examen, când mă întâlnesc cu un fost coleg de serie.

El: Bună. Ce faci?

Eu: Hello. Bine.. cel puţin aşa cred (emoţiile examenului erau prezente şi înfipte bine în partea mea dorsală).

El: Te-ai tuns… arăţi mai masculină.

Eu: Mmmm… dacă zici tu… (bine că era bluza ceva mai mulată, ca să se observe diferenţa).

** Iar acestei remarci i se acordă locul II, pe locul I rămânând “aaaa, te-ai tuns!!!! ce bine îţi stă, în sfârşit ai şi tu părul aranjat”