Maria

De vreo 3 zile, dimineaţa este aerul mai rece, iar nasul meu simte miros de toamnă. S-a dus şi ceea ce noi am denumit vara 2008. Cum a fost? Mmmm, pentru mine vara asta a însemnat licenţă şi job nou… vacanţă propriu-zisă, doar vreo 3 zile în Sighişoara… cu marea nu m-am întâlnit, iar bronzatul s-a produs ca la tractorişti: pe mâini după forma bluzei, pe picioare cu modelul sandalelor…

Pentru vara viitoare am planuri mari. Şi nici singură nu voi mai fi! Am zis!

Pups!

Fac prostii. Eu una mi-aş da palme pentru greşelile făcute… azi am avut o zi stupidă, cu prostii măsurate în sume de trei cifre in euro, contaziceri cu tot felul de clienţi (pe zi ce trece îmi dau seama că nu sunt facută pentru relaţii cu clienţii). Unde mai pui ca idioata de coafeză m-a tuns ca pe oi şi am draci că am plătit un serviciu furnizat ca din cur şiiiii, bineînţeles, am impresia că toată lumea râde de mine pe stradă… cu tipul de la bancă am divergenţe mereu fiindcă eu nu am răbdare, iar el nu e atent la ce îi spun… mai lipsea astăzi în agenţie negrul care mi-a zis că mă duce el în Nigeria (ţara sa natală) să o vizitez (oricât de aiurită aş fi şi oricât de tunsă aiurea sunt, comportament şi look de curvă nu am)… iar dacă mai stau să mă gândesc la planul sentimental al vieţii mele mă apucă depresia. Aşa că mai bine îmi dau una şi mă duc la somn.

P.S. Aştept deznodământul combinaţiei: cafea – apă minerală – bere- struguri. Să aveţi o seară cât mai faină! Pups!

Interacţionez cu tot felul de indivizi. Mă duc la bancă, iar tipul de la acolo începe o coversaţie cu mine, cât timp stăteam să o aştept pe tipa de la casă… mă întreabă cât costă un sejur in Tailanda. Eu, bineînţeles, habar n-am. Îi spun că mă voi interesa. A doua zi, mă plimb cu nişte opuri şi îi spun tipului preţul sejurului: 1400-1500 euro. El mi-o taie scurt: “Scump!”… Păi, domnule dragă, având în vedere evolţia barilului de petrol şi, implicit, evoluţia taxelor de aeroport, poţi dumneata să incepi să îţi confecţionezi o plută şi să vâsleşti până in Tailanda, poate aşa ieşi mai ieftin… de parcă e ţara lu’ tata şi fac eu preţurile după mintea mea.

Întrebare: ce simte un posesor al unei maşini tunate când toba de eşapament scoate acele zgomote groaznice, dătătoare de dureri de cap?

Eu ştiu ce simt: nervi, iar cu gândul păcătuiesc “botezându-i” familia de la primul membru al arborelui genealogic.

Am inceput-o greu încă de dimineaţă. M-am trezit la 6 ca sa văd ceva din concursul masculin de la gimnastică… concurenţa a fost mare, iar noi presupun ca nu am avut gimnaşti foarte bine pregătiţi… să nu cumva să vă gandiţi că îi critic. Nu. Toată admiraţia mea pentru munca pe care ei o depun şi pentru tăria de caracter. Şi indiferent de locul ocupat de România, felicitările mele!

Am plecat apoi la munci. În metrou, simţeam cum mă topesc. Ca o îngheţată ţinută în soare. Nu mă puteam concentra asupra cărţii, cineva îmi sufla în ceafă (apropo, să dea naiba în Metrorexu’ ăsta, care merge din ce în ce mai prost), iar un domn era cât pe ce să îmi înfigă un cot în faţă… ordinary things.

La muncă… altă bătaie de cap. Colegă răcită, aer condiţionat… mai puţin. Unde mai pui că azi m-am fâţâit prin zona Piaţa Romană-Universitate-Calea Victoriei în interes de servici şi la un moment dat, aveam impresia că a mea cămaşă se va lipi de corp şi îmi va arde pielea… asfaltul era moale, maşinile eliminau mai multă căldură din cauza aerului condiţionat… gâtul se usucă, plămânii parcă nu ar vrea să mai inhaleze aerul mult prea poluat… să mergi repede nu poţi… căldura îţi încetineşte mişcările… la agenţie, vin babe să cumpere bilete cu săptămâna la mare… dar au preferinţe chiar… nu mai vor în Jupiter că au fost în iulie acolo şi li s-a părut că e mult prea linişte… vor Mamaia or fi animate de viaţa de noapte… la drcu’! Astea sunt mai plimbate decât suntem noi… noi stăm în poluarea asta nenorocita… vomavea probaibil o săptămână de vacanţă în extrasezon prin Egipt…

Pisica de la cafeneaua din apropiere a venit să ne viziteze… a cerut apă, alintându-se şi s-a aşezat comod pe gresia rece… până şi ei îi este cald… astăzi am suferit şi eu din cauza gradelor multe… chiar mă gandeam că nu mi-ar plăcea să locuiesc la Londra, pentru că e mult prea rece, însă… nici 45 de grade la soare sau câte or fi fost nu prea îmi cad bine…

Programul cu săptămâna la mare continuă… Maria salută din Bucureşti litoralul românesc… poate altădată.

Pups!