Maria

Am promis unei prietene că o să povestesc o întâmplare din vremea când îmi făceam mult prea multe griji pentru ceea ce a constituit examen de licenţă. So… ideea e următoarea: un anume profesor temut din mirobolantul ASE, avusese examen cu unii de la ID şi îi cam picase; la un moment dat, apare o tipă, însărcinată cam în luna a 7-8a, să depună o contestaţie. Proful de temut ia lucrarea, se uită pe ea, se uită la tipă şi îi spune: “N-ai făcut mai nimic aici… ce vrei să te trec numai fiindcă eşti însărcinată ?!”. Tipa iese plângând, moment in care se iscă o mini-discuţie între doi asistenţi universitari:

Asist. univ. drd. 1: “Facem pariu că asta nu îşi naşte copilul viu ??”

Asist. univ. drd. 2: “Muhahahahahaaaa!!!”

Asist. univ. drd. 1: “Hahahahiiiihiihi!!!”

Morala: pe sistemul până la Dumnezeu te mănâncă toţi sfinţii combinat cu nu e dracu’ chiar aşa de negru, ia ghiciţi voi unde dă Maria admitere la Master ??

A fost ok. N-am greşit decât de 3 ori un ordin de plată… cred că s-au prăpadit de râs ăia de la bancă ), insă a 4a oară a ieşit ok. Aleluia!

Deh, din când în când mai am şi eu sclipiri blonde de geniu .

Pups!

Pentru că am avut parte şi de aşa ceva înainte să încep munca. Multe zile nu au fost. Mi-am petrecut o parte din ele în Sighişoara… frumos, linişte, aer curat. În tren însă am observat diferite comportamente… am întâlnit şi “nesimţitul în tren” descris în “Ghidul nesimţitului”, că doar nu o lipsi el tocmai de acolo. Ce m-a amuzat cel mai tare a fost faptul că am calătorit în vagoane dotate cu aer condiţionat… până în Sighişoara, timp ce 5 ore, m-am congelat bine… dacă mi-am dorit aer condiţionat, am primit din plin.

Ce voi regreta după facultate va fi atmosfera. O să îmi mai întâlnesc colegii în diferite ocazii, insă nu va mai fi la fel ca în timpul facultăţii. Laura pleacă mâine şi sigur îmi va fi dor de ea.

Cam atât. Pups!

Da. Am terminat facultatea. Pe 10 iulie am avut susţinerea lucrării de licenţă. Au fost atâtea emoţii… multe. Asta şi din cauză ca în comisia mea a fost şi Zeul Managementului. De când am aflat comisia (23 iunie) am stresat tot ce se putea stresa în jur… prieteni, cunoştinţe, familie. Familia în special. Mama cred ca a avut tensiunea peste 14/9 pe tot intervalul 23 iunie – 10 iulie, iar pe tata am reuşit să-l panichez… şi tata nu intră în panică cu una cu două.

Toţi colegii mă ştiau panicată. Colegii de grupă, colegii de la alte grupe, colegii de serie, colegii de la alte serii, colegii de la alte facultăţi care mă cunosc. Ieri am scăpat. Zeul mi-a dat 9, ne-a ţinut un dicurs despre mândrie (vezi Doamne, să fiu mandră că am terminat Management ASE), ne-a zis că ne aşteaptă la master şi ne-a expediat fiindcă la 13,30 trebuia să fie prezent la ambasada Poloniei.

Acum ar fi multe de povestit. Faze urâte au existat ca la orice examen… îmi pare rău că s-au întamplat fiindcă persoanele implicate nu cred că meritau aşa ceva.

Bunicul meu cred că a fost cel mai fericit când i-am dat vestea ieri… au trecut repede cei 3 ani de facultate… urmează o stăptămână de relaxare (cu o vizită în Sighişoara), apoi de pe 21 iulie, la muncă.

Majoritatea colegilor mei au scăpat şi ei de examen. Mai sunt câtiva rătăciţi săptămâna viitoare pentru care ţin pumnii strânşi… în rest… nu ştiu ce aş mai putea adăuga… neuronul meu blond e cam lipsit de inspiraţie… poate din cauză ca azi m-a bătut soarele în cap la ştrand sau poate nu…. poate vrea doar o pauză pe care şi-o ia cu încăpăţânare…. uf! Mi-e dor de-o carte bună…. ia să mai inspectez eu biblioteca…..

Week-end frumos & take care! Pups!

Nu mai are sclipiri de geniu. Cel puţin nu acum.

Aflată în faţa ultimului examen, ăla cel mai final, mă simt panicată. Frica am depaşit-o de mult. Panica şi nesiguranţa i-au luat locul. Asta fiindcă îl am pe zeul managamentului în comisie.

Oricum, pe 10 sau pe 15 iulie se dă ultima reprezentaţie. Sper totuşi că mă voi descurca. Speranţa a fost cea care a rămas în cutia Pandorei, nu?

Pups!