Maria

Intr-un post anterior povesteam despre peripetiile mele in cautare de rochie pentru Balul Absolventilor, cum am renuntat la ideea de a lua rochie si mi-am cumparat o fusta, apoi sandalele.

Ei bine, ieri mi-am gasit geanta si astazi am fost dupa bluza. Si am aflat pe pielea mea urmatoarele chestii:

1. terapia prin shopping e o porcarie; sunt femeie si imi plac hainele recunosc; insa cand vine vorba sa caut ceva si sa-mi cumpar, imi mai apar 20 de fire albe de par pe langa alea 20 pe care le am deja. Deci terapia prin shopping e o gaselnita. Rostul ei este sa te epuizeze dupa ce te-ai daspartit de individ sau mai stiu eu ce; a 2a zi, cand te trezesti tot deprimata si tot ca dracu te simti; eventual si cu contul din banca un pic mai light.

2. mi-au iesit ochii din cap pana am gasit o bluza care sa mearga cu fusta, sandale si geanta rosii. Am colindat nu stiu cate magazine. Am vazut oribilitati, sunt oripilata, iar bani de consiliere psihologica pentru nenorocirile cu preturi extravagante pe care le-am vazut nu am asa ca trebuie sa imi revin de una singura. Pana am gasit bluza aia de seara, simpla si finutza m-am omorat 10 neuroni bruneti (ala blond a supravietuit!!!) si picioarele (si nu am cine stie ce constitutie ca sa zic ca d’aia nu gasesc haine; sunt pe cat se poate de normala). Problema e ca hainele din ziua de azi nu mai sunt normale; iar eu de 45 de kg nu ma pot face. Nu sa exista asa ceva!

3. sper ca balul sa iasa super. Fiindca chinul prin care am trecut pana la el a fost mare. Sa dea naiba daca m-am stresat asa de mult pentru scrierea lucrarii de licenta :))) (pe care abia am inceput-o cu chiu cu vai si am lasat-o moarta in balarii… nu m-o anunta el Anghel k trebuie sa o predau pana la sfarsitul lui mai… sa vezi atunci torpilare!!).

4. ar mai fi fost ceva de genul… inflatia e cauzata si de cresterea preturilor nejustificata (vezi preturile la tzoale), dar viitorul economist de executie (aka the future popandau de birou) ia o pauza.

Mai am sa imi tai parul, unghiile stiu ce le fac & balul.

Pups!

P.S. Poze dupa Marea Desantare.

Astazi a fost festivitatea de abslovire a facultatii mele… de management (n-am un sample audio cu domnul decan Carstea cand pronunta “management”… din pacate). Sincer nici nu stiu cum sa incep postul asta. Sunt obosita si mintea mea zdruncinata de galagie, urale, fluieraturi si tipete nu mai poate gasi o logica in ceea ce face. Asa ca o voi lua la intamplare… fix asa cum s-au petrecut si evenimentele pe parcurul celor 3 ani de facultate.

Prima generatie de absolventi Bologna… asa ni s-a spus. Cu precizarea din partea decanului: daca voi veti gresi, noi vom sti ca nu am facut alegerea tocmai buna de a trece la ciclul Bologna (wtf?! Deci traducere: fraierilor, daca veti ajunge niste ratati, schimbam sistemul de invatamant si gata; acum voi, daca v-ati ars, asta e!!!).

**A se intelege: azi a fost festivitatea de absolvire. Urmeaza o sesiune cu vreo 6 examene + o licenta, dar fuck it!, azi am absolvit (al draq obicei imprumutat aiurea de la americani!)

Ce m-a deranjat??? Ohooohohoooo!!! Multe.

Organizarea a fost ok, s-au straduit sa iasa cat mai bine. M-a deranjat faptul ca dintr-o armata de profi care ne-au frecat la ridiche timp de 3 ani, la festivitatea asta n-a venit decat una bucata decan, 2 bucati profi de curs & 2 profi de seminar… ah, da ! Si 3 bucati secretare… “mamicile noastre” (perla nu-mi apartine). La 465 de studenti prezenti. Booon! Adica, cum draq, doar atatia profi??? Ah, da! N-a fost cu strigare de dar si cu haleleala. Am inteles.

Mai m-au deranjat anumite atitudini gen “futu-te-n gat! Eu sunt prea destept pt a fi aici, dar am cedat si am venit numai ca sa va vad mutrele voastre patetice de nenorociti”. Trecem peste; they don’t realy count!

Partea faina a fost faptul ca ne-am simtit bine. Ne-am pozat (multe poooooooooze :D), ne-am adus o armata de parinti dupa noi ca sa ne vada in toata splendoarea si sa se mandreasca ca odrasla de 22 de ani termina facultatea, au venit si prieteni si prietene (“Dragi profesori, studenti, parinti… iubiti ai studenteleor, iubite ai studentilor….” cum zicea Domnul Nastase), frati, surori, bunici… si alte rubedenii (Goe trebuia incurajat, nu ?).

Si a fost mare show. Fiindca Facultatea de Management din ASE a avut festivitatea de absolvire. Urmeaza balul la Palatul Parlamentului (fitze, i know!), apoi Extragerea Marelui Morcov.Da.. totul va fi bineeeeeeeeee!!!! (ma mint adesea).

Pups!

Care-i masculinul pentru “curva” ?

Nu ea avea pantofii rosii? Cel putin eu asa imi amintesc din poveste.

Ei bine mi-am cumparat patofi de bal (rosii). Si cum ii spuneam Alexandrei, trebuie sa imi fac un control la cap. Pentru ca eu nu port tocuri (doar tenesi si pantofi sport). Insa nu stiu ce a fost in capul meu sa imi iau pantofi cu toc de 8-9 cm in conditiile in care ultima oara cand am mers pe tocuri a fost acum 3 ani, la Balul Absolventilor din liceu (toc 6 cm). Am fost fascinata probabil de culoare si de model.

Sper sa invat zilele astea sa merg normal cu ei, nu de parca as avea un bat infipt in fund. Daca nu, alta mai penibila nu va fi la balul ala (cu gatul rupt eventual).

Wish me luck! Pups!

P.S. Si acum… pozele

1 Mai e mai special la mine in familie. Asta pentru ca este ziua bunicii si in fiecare an ma gandesc cu nostalgie la ea si la momenteel petrecute impreuna cu ea. Sunt frumoase si sincere, asa cum este copilarie… poate partea a vietii cea mai strasnica si lipsita de griji, cu pozne si intamplari de tinut minte o viata. La multi ani, bunico!

2 Mai devine si mai interesant. Astazi, bunicii mei aniverseaza nici mai mult nici mai putin de 54 de ani de casatorie. Intr-o lume in care divortul, fitele si neintelegerile sunt in floare si ridicate la rang de normal, bunicii mei imi dau speranta ca mai exista si exceptii care se abat de la acest “normal” trist si urat.

Si iar devin nostalgica, dar si un pic optimista… poate.

Pups!